Revist ă trimestrial ă de cinema a Uniunii Cinea ș tilor din România
Nr. 4 / 2023 • 9,5 lei
Ioana Bugarin Marian Cri ș an PRIM-PLAN
DOSAR GOPO 100
FESTIVALURI: VAR Ș OVIA, LECCE, LJUBLJANA, COTTBUS, DRAMA, ANIMEST
EDITORIAL
R ă mânem pe hart ă U nii ne acuz ă c ă vedem (de fapt, c ă ut ă m) motive de optimism în situa ţ ia cinemaului nostru. În ace ș ti ultimi trei ani, traversa ț i de încerc ă ri grele – de la pandemie la r ă zboaie –, premierele s-au înl ă n ţ uit aproape normal, iar mersul la cinema dep ăș e ș te deja cifrele anului 2019. Oare ar trebui s ă ne sim ţ im vinova ţ i de „frivolitate” pentru c ă ne face pl ă cere s ă privim fi lme ș i s ă scriem despre ele? Probabil c ă r ă spunsul st ă într-unul dintre cele mai idealiste fi lme ale anului, Frunze c ă z ă toare , de Aki Kaurismäki, ce ne-a inspirat ș i reluarea cineclubului revistei „Film”, cu mul ţ i cine fi li prezen ţ i ș i interesa ţ i. În lungmetrajul fi nlande- zului, despre un cuplu marginalizat ș i cam lipsit de speran ţ e, care î ș i vindec ă pân ă la urm ă izolarea în sala de cinema, o vedem deseori pe eroin ă ascultând, la radioul ei demodat, ve ș ti îngrijor ă toare despre r ă zboiul din Ucraina. De ș i ne ofer ă un fi nal dulce-am ă rui, ecoul realit ăţ ii preocupante r ă zbate din imaginile gra ț ioase, dar întunecate ale acestui fi lm. Încânta ţ i de talentul lui Kaurismäki de maestru al t ă cerilor, am urm ă rit ș i Gala Premiilor Academiei Europene de Film. De ș i având cinci nominaliz ă ri, la fel ca Anatomia unei pr ă bu ș iri , de Justine Triet (care a câ ș tigat, pe lâng ă tro- feul pentru Cel mai bun fi lm european, premiile pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenarist, Cea mai bun ă actri ţă – Sandra Hüller ș i Cel mai bun monteur – Laurent Sénéchal), Frunze c ă z ă toare nu s-a a fl at în topul laurea ț ilor, dar titlul r ă mâne unul dintre cele mai bine cotate ale anului. În 2023 nu am avut fi lme române ș ti nominalizate la Premiile Academiei Europene, dar, chiar dac ă anul acesta nu a mai adus marile trofee, devenite obi ș nuite, nu au lipsit premiile onorante pentru fi c ţ iune (câ ș tigate de Radu Jude la Locarno ș i Gijón sau de Tudor Giurgiu la Arras ș i Cottbus) ș i documentar ( Între revolu ț ii , al lui Vlad Petri, a ob ț inut Premiul FIPRESCI în sec ţ iunea „Forum” de la Berlin sau trofeul competi ţ iei de documentare de la Valladolid). La Gala european ă ne-a picat îns ă bine o remarc ă a celei mai aplaudate premi- ate (pentru realiz ă rile sale de-o via ță în cinematogra fi a european ă ), Vanessa Redgrave, care, în discursul s ă u de mul ţ umire, ș i-a ar ă tat satisfac ţ ia c ă se fac fi lme bune atât în Europa de Vest, cât ș i în cea de Est, mai ales în România. Remarca ei ne-a bucurat ș i ne-a reamintit c ă suntem pe harta cinematogra fi c ă european ă , unde sper ă m s ă mai l ă s ă m câteva repere importante. Tocmai de aceea ne europeniz ă m ș i mai tare ș i ne face pl ă cere s ă v ă anun ță m noua colaborare a criticului francez Fabien Baumann (de la prestigioasa revist ă „Positif”), care analizeaz ă cele mai recente fi lme ale lui Cristi Puiu ș i Radu Jude. Dar cinemaul nostru duce acum ș i o lupt ă pentru recucerirea h ă r ț ii na ţ ionale ș i merit ă l ă udate mai ales echipele fi lmelor Libertate , MMXX ș i Warboy , pentru numeroasele vizion ă ri din ţ ar ă urmate de întâlniri cu publicul. Num ă rul include ș i dou ă convorbiri cu fi guri de prim-plan ale noului nostru cinema, actri ţ a Ioana Bugarin ș i regizorul Marian Cri ș an. Dedic ă m dosarul edi ţ iei Centenarului Ion Popescu Gopo, sperând s ă v ă surprindem cu abord ă ri inedite privind opera sa. Ș i, desigur, încerc ă m s ă ţ inem pasul cu premierele române ș ti ș i cu festivalurile interna ţ ionale, foarte numeroase în aceast ă toamn ă ș i intens frecventate de redactorii no ș tri. Sperând c ă vom auzi ș i ve ș ti bune de s ă rb ă tori, v ă dorim un An Nou fericit!
Num ă r realizat cu sprijinul Ministerului Culturii Redactor ș ef Dana Duma Secretar general de redac ț ie Anca Ioni ță Redactori Marilena Ilie ș iu, Mihai Fulger Colaboratori Fabien Baumann („Positif”), C ă lin Boto, Valeriu C ă liman, Revist ă trimestrial ă de cinema a Uniunii Cinea ș tilor din România
Lumini ț a Com ș a, Lauren ț iu Damian, Adrian Ionescu, Angelo Mitchievici, Dinu-Ioan Nicula, Marian Sorin R ă dulescu, Marian Ț u ț ui,
Camil Ungureanu, Titus Vîjeu Concep ț ie ș i realizare grafic ă Alexandru Oriean Corectur ă Camelia Potop Distribu ț ie Dan Mitroi Surse foto Arhiva Na ț ional ă de Filme,
Asocia ț ia Cultural ă „Patrimoniu pentru viitor”, Asocia ț ia Filmtett, August Film, Bad Unicorn, Bold Film Studio, Domestic Film, Eirina Film, Iadasarecasa, Independen ț a Film, Inspirational Filmmaking, InterComFilm Distribution, Ro Image 2000, Rova Film, Tangaj Production, Teatrul Na ț ional Bucure ș ti, Teatrul Odeon, Transilvania Film Redac ț ia Uniunea Cinea ș tilor, Strada Mendeleev nr. 28-30, sector 1, Bucure ș ti Tel.: (+4) 021 316 80 84 E-mail: revistafilmucin@gmail.com Tip ă rit la:
Dinasty Print Art ISSN: 2344-3960 Coperta 1 Ioana Bugarin Foto: Alice Ionescu Nr. 4 / 2023 (42)
Dana Duma
Nr. 4 | 2023 1
SUMAR
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN 06
DOSAR GOPO 100 18
34
CRONICA FILMULUI
54
FESTIVALURI
2
Nr. 4 | 2023
REFLEC Ț II CRITICE 70 De la hagiografii la Martha Bibescu, Nimfa Europa de Marian Ţ u ţ ui 71 C ă r ă rile gloriei, de la Kubrick la Pintilie, via Joyce de Marian Sorin R ă dulescu CARTEA DE CINEMA 73 Copel Moscu – Voca ț ia
JURNAL 04 Cinematograful
48 21 de rubini
de Dinu-Ioan Nicula
ascuns în teatru de Lauren ț iu Damian
50 Între revolu ț ii
de Dinu-Ioan Nicula AGENDA MULTIMEDIA 52 Viitorul realit ăţ ii virtuale în cinematografie de Valeriu C ă liman FESTIVALURI 54 Festivalul de Film de la Var ș ovia de Dinu-Ioan Nicula 56 Festival del Cinema Europeo di Lecce de Dana Duma 58 Festivalul Interna ț ional de Film de la Ljubljana de Mihai Fulger 60 Festivalul Interna ț ional de Film de la Cottbus de Angelo Mitchievici 62 Drama Film Festival de C ă lin Boto 63 Les Films de Cannes à Bucarest O edi ţ ie autore fl exiv ă de Dana Duma Sfâr ș itul lumii ra ţ ionale de Dinu-Ioan Nicula 66 Animest de Dana Duma 67 Film 4 Fun de Dana Duma 68 Toamn ă la Vorone ţ de Marian Ţ u ţ ui
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN 06 S ă fii cât de vie posibil Interviu de Mihai Fulger DOSAR GOPO 100 18 Actorul ca desen animat de Dana Duma 20 Gopo ș i Creang ă de Mihai Fulger 23 Ra ţ ionalitate, autoritate ș i mit în Galax de Camil Ungureanu PRIM-PLAN MARIAN CRI Ș AN 26 Pe cai! Interviu de Mihai Fulger CRONICA FILMULUI 34 Nu a ș tepta prea mult de la sfâr ș itul lumii, MMXX de Fabien Baumann („Positif”) traducere: Mihai Fulger de Adrian Ionescu 38 Nu a ș tepta prea mult de la sfâr ș itul lumii de Mihai Fulger 39 Warboy de Dinu-Ioan Nicula 41 Castelul Cr ă i ţ ei de Dana Duma 42 Visul de Marilena Ilie ș iu 44 Înc ă dou ă lozuri de Mihai Fulger 46 Mai departe de Dinu-Ioan Nicula 36 MMXX
documentarului cinematografic de Titus Vîjeu Recenzie de Dinu-Ioan Nicula Romanian Cinema: Romanian Culture, History, and the Films of Radu Jude de Andrei Gorzo ș i Veronica Laz ă r Recenzie de C ă lin Boto
74 Beyond the New
CINEMATECA VORBIT Ă 76 Filmul ca manual de existen ţă de Titus Vîjeu
SALA DE CINEMA 79 Filmele, scrisori pentru viitor de Lumini ț a Com ș a
Nr. 4 | 2023 3
JURNAL
Cinematograful ascuns în teatru
A
rtele încep s ă se contopeasc ă , imaginile cinematogra fi ce devin imagini teatrale ș i invers, marile picturi sunt citate în fi lme, nevoia de vizual ș i-a g ă sit în noile media
Adame ș teanu, C ă t ă lina Buzoianu introducea fl ash- backul ș i, prin lumin ă , sugera secven ț e fi lmice. Ast ă zi, sedu ș i parc ă de imaginea cinematogra fi c ă , Silviu Purc ă rete ș i Radu Afrim propun interven ț ia fi lmic ă în profunzime ș i nu doar ca efect, ea intrând în structura dramaturgic ă ș i printre semnele regizorale pe care cei doi le trimit c ă tre spectatori. S ă lu ă m, de pild ă , „Faust” (Goethe) ș i „Gertrude” (piesa lui Radu F. Alexandru), în regia lui Silviu Purc ă rete, ș i „Omul pern ă ” (Martin McDonagh), „P ă durea spânzura ț ilor” (dup ă Liviu Rebreanu), „Ierbar” (scenariul Radu Afrim) ș i dramatizarea dup ă o serie de texte ale unor tineri scriitori, realizat ă tot de Radu Afrim, „Seaside Stories”, toate în regia lui Afrim. Ș i cele ale lui Silviu Purc ă rete, ș i cele ale lui Radu Afrim au fost declarate, nu o dat ă , spectacole-eveniment. Dup ă „Faust” – ș i nu numai – prevedeam pentru Purc ă rete o viitoare carier ă cinematogra fi c ă . Ș i a fost un debut: Undeva la Palilula . Ce a fost surprinz ă tor, comparând „Faust” cu Palilula (stilistic vorbind): „Faust” - ul lui Purc ă rete este mai cinematogra fi c ș i mai vizual decât Palilula ! Teatralitatea din „Faust” este imagistic ă , în vreme ce imaginile din Palilula sunt aproape scenice. Nu acela ș i lucru se poate spune despre decuparea în cadre ș i secven ț e cinematogra fi ce a spectacolu- lui „Gertrude”. Un mecanism scenogra fi c impecabil semnat de Drago ș Buhagiar, acele panouri care se mi ș c ă aproape mereu în fa ț a protagoni ș tilor produc teatru ș i fi lm în acela ș i timp. Se merge de la plan-deta- liu la prim-plan ș i plan întreg, apoi plan general, adic ă aproape tot arsenalul cinematogra fi c este pus în slujba scenei. Privim cât ni se d ă voie s ă privim. Privim o mân ă sau un chip, o amors ă , un trup pr ă bu ș it sau doar un fotoliu, pe care se va a ș eza sau nu cineva. Aceast ă manier ă de a provoca spectatorul s ă priveasc ă în spa ț ii înguste genereaz ă mister ș i justi fi c ă putreziciunea care nu trebuie l ă sat ă la vedere – ea trebuie bine ascuns ă sub acele panouri negre care se deschid ș i se închid mereu, ar ă tându-ne de fi ecare dat ă altceva, poate acel ceva pe care nu l-am fi observat în spa ț iul larg al scenei. La Purc ă rete, în „Furtuna” (Shakespeare), dar ș i în acea bijuterie teatral ă numit ă „Pia ț eta” (Goldoni), existau deja semne cinematogra fi ce. În „Gertrude”, îns ă , aproape întregul concept este fi lmic.
Lauren ț iu Damian
un aliat deloc efemer, ci pe termen lung. Conceptele teatrale marca Piscator, Grotowski, Brook, alt ă dat ă legi fundamentale în teatru, mai sunt amintite doar de nostalgici. Exist ă ast ă zi teatru-instala ț ie, teatru-con- cept, cinema-conven ț ie teatral ă , teatru-dans... Filmul ș i teatrul nu mai sunt dou ă lumi diferite, ci, de multe ori, chiar una singur ă . Este precum în imaginea aceea iconic ă din fi lmul lui Bergman, Persona , cu dou ă jum ă t ăț i de chip care alc ă tuiesc unul aproape perfect. Ș i la noi au existat – s ă le spunem – formule-citat în care cinemaul a intrat în actul teatral. S ă ne amintim de oglinda din „Hamlet”-ul lui Dinu Cernescu, unde fantoma nu era deloc nep ă mântean ă , era imaginea lui Horatio oglindit ă ș i care îi povestea cum s-a petrecut crima. S ă ne amintim acurate ț ea ș i efectul oglinzilor din „Nepotul lui Rameau” (Denis Diderot), spectacolul lui David Esrig, unde Gheorghe Dinic ă avea zeci de chipuri în zeci de unghiuri ș i încadraturi – de fapt, cinematogra fi ce! Cum apare, vorbind de pictur ă , „Parabola orbilor”, a lui Bruegel, în Andrei Rubliov , fi lmul lui Andrei Tarkovski, sau celebra „Cin ă de tain ă ”, în cea a cer- ș etorilor din fi lmul lui Luis Buñuel, Viridiana ? Sau, la noi, decorul suprarealist din Meandrele lui Mircea S ă ucan, cadrele iconice ș i jocul actoricesc aproape de ritual din Nunta de piatr ă (Mircea Veroiu ș i Dan Pi ț a), tablourile vii cu anemone din Luchian , fi lmul lui Nicolae M ă rgineanu, sau, recent, un amestec impresionant de Cehov cu Strindberg ș i Ibsen, într-o conven ț ie teatral-scenogra fi c ă asumat ă de Cristi Puiu în Malmkrog . Ast ă zi, fenomenul inser ț iei cinemaului în actul tea- tral este din ce în ce mai pregnant. Unii creatori o fac doar pentru a ob ț ine un efect în plus, al ț ii încearc ă s ă treac ă spa ț iul teatral dincolo de scen ă ș i chiar de sal ă . Andrei Ș erban a oferit o experien ță inedit ă cu „Trilogia antic ă ”, mutând actul teatral în catacombele Teatrului Na ț ional ș i provocând imagini teatrale de o vizualitate din care lipsea doar ecranul. În „Diminea ț a pierdut ă ”, dup ă Gabriela
4
Nr. 4 | 2023
„Gertrude” (Radu F. Alexandru), r. Silviu Purc ă rete, Teatrul Na ț ional Bucure ș ti
Radu Afrim merge mai departe. Spectacolele lui provoac ă dezbateri aprinse. Nu din acelea cu îmi place sau nu, ci dezbateri reale privind maniera în care acest regizor reinventeaz ă actul teatral. Cu ajutorul imaginilor fi lmice sau al teatrului-colaj, cu intimitatea adus ă la rang de ritual teatral, asta în majoritatea spec- tacolelor citate, inclusiv în „Trei surori”, unde a flă m din imagini cam ce se întâmpl ă la Moscova ș i cât e de iluzoriu visul provincial „la Moscova, la Moscova...”. „Omul pern ă ” sugera c ă planul doi teatral este mai important de privit decât ce se întâmpl ă în avan- scen ă . Decorul cu acele spa ț ii înguste, cât s ă stai în ele ț inându- ț i respira ț ia, sugera cadrul cinematogra fi c. În „P ă durea”, te ui ț i mai mult la acel foi ș or luminat unde se adun ă personajele, unde mai auzi din când în când ce se vorbe ș te, un loc dep ă rtat unde se întâmpl ă evenimente pe care, dac ă nu le vezi, ț i le po ț i închipui. L ă sând o mare parte din scen ă complet goal ă , Afrim te oblig ă s ă prive ș ti intens acel foi ș or sau acea cazarm ă , tot a ș a cum obiectivul aparatului de fi lmat te oblig ă s ă îi respec ț i încadratura. „Putem privi o pictur ă dincolo de ram ă ?”, se întreba cunoscuta documentarist ă Nina Behar în lucrarea ei de doctorat de la Sorbona. Ș i tot ea spunea c ă este posibil acest lucru doar dac ă privitorul d ă drumul gândului imaginativ. Asta face ș i Afrim, mai ales în „Ierbar”, locul acela amintind de acea Zon ă din C ă l ă uza ( Stalker ), loc care la început, în maniera tarkovskian ă , cap ă t ă culoare, apoi mister, apoi revela ț ie. A ș a p ă trundem în „Ierbar”, apoi intr ă m în imagini cu tufe b ă tute de vânt, mergând al ă turi de personajele care ies ș i intr ă dezinvolt în cele dou ă spa ț ii, cel teatral ș i cel cinematogra fi c, în c ă utarea copil ă riei sau a unui timp care, de atâta frumuse ț e, s-a f ă cut ță nd ă ri! În acele „Pove ș ti despre mare”, Afrim aduce marea ș i nisipul lâng ă noi. A ș a cum alt ă dat ă Ducu Darie aducea z ă pada pe scen ă la Bulandra, în feeria „Poveste de iarn ă ” (Shakespeare). Nu, nu mai suntem la teatru,
este evident. Facem plaj ă ș i noi, al ă turi de personajele m ă rii, sau ne d ă m pe derdelu ș ș i ne batem cu z ă pad ă ! Spectatorul mai vine la teatru s ă asculte un mono- log sau s ă vad ă o imagine care înso ț e ș te monologul? Sigur, monologul lui Prospero, cu acel unic George Constantin, poate fi ascultat ș i acum. Dar îmi amintesc c ă , atunci când am v ă zut „Furtuna” pus ă în scen ă de Liviu Ciulei, auzeam vocea lui Prospero, dar priveam în acela ș i timp apa care înconjura totul, pe o insul ă a peniten ț ei. M-am întrebat de multe ori: de ce în cinemaul românesc actual exist ă apeten ță mai mult pentru crea ț iile lui Pintilie, Daneliuc, Tatos, adic ă tenta ț ia de hiperrealism, decât pentru limbajul metaforic dublat de picturalitate vizual ă din fi lmele lui Dan Pi ț a sau Mircea Veroiu ( Concurs , Dincolo de pod , Adela )? Ș i de ce, în acela ș i timp, sunt apreciate ș i comentate eseurile parabolice ale lui S ă ucan ( Meandre , 100 de lei )? S ă fi e oare teatralitatea ceva ce duce la desuetudine în cinema? Sunt doar întreb ă ri! În teatru, imaginea cinematogra fi c ă începe s ă devin ă o component ă important ă , dând o nou ă dimensiune spa ț iului scenic. Teatralitatea ca formul ă pentru un fi lm a început s ă fi e în ț eleas ă ș i în cinemaul românesc, prin Cristi Puiu, cu al s ă u Malmkrog , sau Cristian Mungiu, cu acel impresionant cadru-secven ță din R.M.N. , unde se desf ăș oar ă de fapt o adev ă rat ă reprezenta ț ie teatral ă , cu o mul ț ime de oameni împ ă r- ț it ă în multe tabere care vocifereaz ă , ș i parc ă fi ecare om de ț ine adev ă rul lui, prin replici venite din toate direc ț iile. Poate c ă viitorul (nu m ă refer la cel ce va deforma arta fi lmului prin tehnic ă ș i computere) va impune spectacolul cinematogra fi c. Iar adev ă ratul spectacol va fi atunci când realitatea va fi mult mai fi ltrat ă prin sensibilitatea unui creator. Înc ă ne putem uita, f ă r ă s ă fi m b ă nui ț i de nostalgie, la marile modele. Ele se numesc: Bergman, Kurosawa, Welles, Antonioni, Fellini, Tarkovski, Wong Kar-wai...
Nr. 4 | 2023 5
6
Nr. 4 | 2023
PRIM-PLAN
Ioana Bugarin
S ă fii cât de vie posibil
INTERVIU DE MIHAI FULGER
L a 27 de ani, Ioana Bugarin este deja una dintre cele mai apreciate ș i solicitate actri ț e de teatru ș i film din România. O dovad ă în acest sens este ș i c ă propunerea mea de interviu a g ă sit-o la Madrid, unde interpreta un rol dificil într-o produc ț ie vorbit ă în spaniol ă . Totu ș i, a acceptat cu generozitate s ă -mi acorde o or ă , dintr-o pauz ă de la filmare, pentru discu ț ia pe Zoom din care a rezultat densul interviu ce urmeaz ă .
Nr. 4 | 2023 7
Ce amintiri ai legate de aceast ă prim ă experien ță cinematogra fi c ă , al ă turi de actori precum Victor Rebengiuc sau Victoria Cocia ș ? Domnul Gabrea a fost primul om care a avut încredere în mine, ceea ce a fost o ș ans ă . O prim ă încurajare, cum ar veni. Pentru c ă , din p ă cate, e o meserie în care, mai ales la început, validarea st ă foarte mult în exterior. Atunci s-a sim ț it incredibil s ă vin ă acest rol ș i aceast ă întâlnire. V ă zusem tot felul de fi lme cu domnul Rebengiuc ș i îmi amintesc c ă îi spuneam mamei: „Visul meu este s ă ajung s ă joc într-o zi cu dânsul ș i cu doamna Mihu ț ”. Trei luni mai târziu, pri- mesc telefonul. Mergând înainte pu ț in, când trebuia s ă fi lm ă m secven ț a cu el, aveam ni ș te emo ț ii de-mi exploda inima, nu în ț elegeam pe ce planet ă tr ă iesc. Am tras prima dubl ă , m-a chemat domnul Gabrea la video assist ș i m-a întrebat: „Ioana, tu ai emo ț ii?”. Ș i i-am zis: „Da, foarte mari”. Doamna Cocia ș m-a luat sub aripa ei, m-a adoptat pe parcursul fi lm ă rilor. To ț i au avut foarte mult ă grij ă de mine: ș i ea, ș i domnul Gabrea, ș i domnul Rebengiuc. A fost prima dat ă când am stat în fa ț a camerei. M ă rog, eram deja mai cine fi l ă , participasem la atelierul „Let’s Go Digital!” de la TIFF (în clasa a IX-a, iar dup ă doi ani am reve- nit ca senior), deci în ț elegeam un pic din mecanica realiz ă rii unui fi lm. Dar era în continuare un t ă râm care doar m ă fascina ș i în care speram s ă pot activa într-o zi. Ș i atunci, la fi lmare, eram luat ă pe sus. Cred c ă nu în ț elegeam mare lucru din ce se întâmpla, chiar dac ă eu pretindeam c ă în ț eleg ș i c ă ș tiu ce fac. Cred c ă era un proces foarte intuitiv ș i bazat pe mult ă încredere reciproc ă între mine ș i domnul Gabrea. Nu prea aveam control pe mijloace în punctul acela, nu studiasem formal meseria asta niciodat ă . Cam în acela ș i timp, ai ap ă rut într-un spectacol al Teatrului German de Stat Timi ș oara, „ Ț inuturile joase”, dup ă Herta Müller, în regia lui Nicky Wolcz… A fost dup ă fi lm. În spectacol juca deja sora mea, Mara, care o interpreta pe Herta Müller copil. Eu le spusesem celor de la teatru c ă am o sor ă care ar putea fi o candidat ă poten ț ial ă pentru acel rol, fi indc ă eu eram deja prea mare. Ș i, pentru c ă au luat-o pe ea, m-au luat ș i pe mine. F ă ceam una dintre vecine. Intram, ie ș eam, m ă tur ă m, cântam. Nu ziceam mare lucru, cred c ă aveam doar un „Auf Wiedersehen!” („La revedere!”). Dar pentru mine era frumos c ă eram acolo, c ă puteam s ă stau în culise cu actorii profesioni ș ti ș i s ă am ș i eu emo ț ii înainte de începerea spectacolului. Se sim ț ea ca un pas înainte. Cum sim ț eai atunci, la 16 ani, diferen ț a dintre a juca un rol pe scen ă ș i a juca în fa ț a camerei de fi lmat?
Ai debutat în fi lm la 16 ani, cu un rol în O poveste de dragoste, Lindenfeld (2014), regizat de Radu Gabrea. Acolo interpretai personajul Victoriei Cocia ș în tinere ț e. Dar atunci erai înc ă elev ă a liceului de limb ă german ă „Nikolaus Lenau” din Timi ș oara. Cum te-a descoperit Radu Gabrea? C ă uta actri ț e tinere, vorbitoare de limba german ă , ș i a ajuns la Isolde Cobe ț , care la momentul respectiv era coordonatoarea trupei noastre de tineret, ea fi ind actri ță a Teatrului German de Stat din Timi ș oara. Sunt nevoit s ă te întrerup: ce înseamn ă „trupa noastr ă de tineret”? În liceul meu - de fapt, înc ă din ș coala general ă – exista un club al elevilor, împ ă r ț it pe categorii de vârst ă , unde ne întâlneam dup ă ore ș i încercam s ă ne juc ă m de-a teatrul. Repetam pe diverse texte clasice, traduse ș i adaptate. O dat ă pe an, primeam scena Teatrului German, unde ne ar ă tam munca publicului - m ă rog, familiei, prietenilor, colegilor de ș coal ă etc. Eu f ă ceam parte din aceast ă trup ă . Ș i a ș a a ajuns la mine domnul Gabrea, prin Isolde ș i trupa de teatru „NiL”. Am trimis primul meu self-tape , eu neîn ț elegând pe vremea aia nici m ă car ce înseamn ă conceptul de self-tape . Apoi domnul Gabrea m-a chemat în Bucure ș ti ș i mi-a zis c ă vrea s ă m ă ia în fi lm. Asta a fost.
8
Nr. 4 | 2023
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
Nu cred c ă îmi d ă deam seama atunci. Cred ș i acum c ă , de fapt, funda ț ia în ambele medii de expresie e cam aceea ș i. Tot actorie e, doar c ă folose ș ti diferite mijloace în func ț ie de ce trebuie s ă transmi ț i. Una e când joci la prim-plan ș i alta e când joci pentru o sal ă cu o mie de spectatori. Po ț i s ă faci uz de instrumente pu ț in diferite. Pentru mine, se sim ț eau pur ș i simplu ca ni ș te pa ș i înainte în visul ă sta de a deveni actri ță . Pentru c ă în punctul ă la înc ă era o fantezie. Nu ș tiam dac ă o s ă -mi ias ă sau nu, dac ă o s ă pot s ă fac asta sau nu. Aveam intui ț ia c ă pot, dar ș i asta foarte fragil ă , a ș a cum e fi resc la orice început de drum. Deci, nu le puteam compara, fi indc ă nu cred c ă în ț elegeam diferen ț a între ele. Când ș i cum te-ai decis s ă urmezi actorie dup ă absolvirea liceului? Am vrut o vreme s ă fac regie. M-am dus la mai multe ș coli de specialitate, s ă a fl u care sunt criteriile de admi- tere. Mi se p ă rea atunci c ă trebuie s ă ai foarte mult ă experien ță de via ță ca s ă po ț i s ă spui pove ș ti despre via ță . Actoria p ă rea, totu ș i, mai racordat ă la vârsta aceea. Era ceva ce deja explorasem ș i experimentasem pu ț in ș i îmi pl ă cea foarte tare posibilitatea asta de a spune pove ș ti prin intermediul corpului meu, vocii mele etc. Mi-am dat seama cumva c ă nu îmi mai puteam imagina viitorul f ă r ă ca lucrurile astea s ă existe în el. Ș i atunci a p ă rut un pas fi resc s ă m ă duc mai departe c ă tre actorie, în ciuda faptului c ă f ă ceam un liceu cu pro fi l de Matematic ă -Informatic ă ș i eram bun ă la ș coal ă . Îmi place s ă cred c ă a ș fi putut s ă am
ș i alte cariere dac ă mi-a ș fi dorit, dar cumva asta m-a r ă scolit cel mai tare în punctul ă la. Mi s-a p ă rut c ă e locul în care vreau s ă continui s ă tr ă iesc. E cumva amuzant: când ne uit ă m în urm ă la lucruri, începem s ă punem tot felul de interpret ă ri peste diverse ac ț iuni care în momentul ă la de multe ori sunt intuitive, mai din stomac. „Vreau s ă fac asta.” Acum, sincer, eu nu cred c ă în ț elegeam de ce vreau s ă fac actorie, dar ș tiam c ă vreau. Dup ă aceea, încet-încet, am început ș i s ă pot s ă articulez impulsul, instinctul, dorin ț a respectiv ă . Mai vrei înc ă s ă faci regie sau ai renun ț at la acel plan? Vreau, dar cred c ă e nevoie de timp. Ș i, din p ă cate, eu m ă tot lupt, dar zilele au tot numai 24 de ore. Am încercat s ă le întind, s ă v ă d dac ă pot s ă le fac mai lungi, dar înc ă n-am g ă sit schema. Mai încerc. (Râde.) Ai studiat un an la prestigioasa Royal Academy of Dramatic Art (RADA) din Londra. Cum ai descrie aceast ă experien ță britanic ă ? Cred c ă a pus bazele a tot ceea ce ș tiu eu azi. Acolo, pentru prima dat ă , am primit într-o manier ă struc- turat ă toate instrumentele pe care, ulterior, le-am utilizat, ra fi nat, explorat mai departe de-a lungul carierei. Mi se pare c ă acolo am început s ă -mi orga- nizez pu ț in intui ț ia, s ă în ț eleg ce presupune de fapt actoria. Am devenit extraordinar de slab ă la actorie o vreme, pentru c ă , pentru prima dat ă , eram extrem de con ș tient ă de ce fac ș i în ț elegeam un pic ce se întâmpl ă . Ulterior, încet-încet, le-am asimilat. Acum
Ileana în Morome ț ii 2
Nr. 4 | 2023 9
fac parte din trusa mea de instrumente, kitul meu de prim ajutor sau de interven ț ie pentru un rol. Acolo aveau ni ș te metode foarte structurate. O luau de la Stanislavski ș i se duceau mai departe în toate ș colile de actorie ș i f ă ceam exerci ț ii aplicate pe fi ecare metod ă , pentru ca noi s ă putem lua din cursul respectiv ce ni se potrive ș te cel mai mult pe sensibilitatea noastr ă . Am studiat Meisner, Meyerhold, Alexander Technique, tehnici de mi ș care, animale, dansuri, f ă ceam medita ț ie de trei ori pe s ă pt ă mân ă … A fost un program care acoperea foarte multe p ă r ț i ale meseriei. Ș i a fost o experien ță revelatoare din toate punctele de vedere. Locuiam într-o alt ă ț ar ă , existam într-o alt ă limb ă . Înv ăț am ce e actoria, f ă ceam parte dintr-un colectiv hiper-efervescent. Ne scoteau cu alarma de incendiu din ș coal ă . Noi st ă team s ă repet ă m, ascun ș i printr-o sal ă , ore ș i ore dup ă ce se terminau cursurile. Ei nu mai ș tiau pe unde suntem ș i, când trebuiau s ă închid ă facultatea, sunau alarma de incendiu, fi indc ă ș tiau c ă în felul acesta o s ă ie ș im. Atunci ne strângeam catrafusele ș i eram: „Bine, hai c ă facem mai departe mâine, c ă n-am terminat de lucrat monologul”. Apoi, dup ă un an, când ai revenit în ț ar ă , de ce ai sim ț it nevoia s ă urmezi ș i cursurile de la UNATC? Mi se pare un pic mult s ă zic c ă am sim ț it nevoia. (Râde.) P ă rea un pas fi resc dup ă un an de studii. Nu aveam înc ă nicio garan ț ie c ă o s ă lucrez, c ă o s ă activez ca actri ță vreodat ă . Ș i p ă rin ț ii mei se temeau c ă o s ă pierd inclusiv lucrurile pe care le-am înv ăț at în Marea Britanie dac ă stau, fac diverse joburi ș i nu joc, nu continui s ă aprofundez ceea ce am început s ă în ț eleg acolo. Ini ț ial, planul era s ă intru o vreme la
UNATC ș i s ă continui s ă m ă preg ă tesc pentru a mai da admitere, ca s ă plec înc ă o dat ă afar ă . Am dat la UNATC ș i am intrat. Eram deja destul de con ș tient ă de ma ț ele universit ăț ii, pentru c ă eram apropiat ă de Andrei Rus, Tudor Jurgiu, Sorin Boto ș eneanu - oameni din interior, care îmi povesteau diverse lucruri. Planul era s ă stau un an, dar am ajuns s ă stau trei, fi indc ă am luat castinguri, am început s ă lucrez ș i p ă rea c ă începe un fi r de a ță de destin artistic. A ș a c ă mi-am zis: „OK, n-o s ă m ă las, o s ă merg mai departe ș i o s ă continui s ă lucrez, c ă , pân ă la urm ă , pentru asta vreau s ă fac studii. Ș i v ă d apoi ce se mai întâmpl ă ”. Ș i a ș a, vine vreme, trece vreme, am ajuns s ă termin facultatea. Care este diferen ț a dintre cum se pred ă actoria la Londra ș i la Bucure ș ti? Mi se pare c ă , fundamental, diferen ț a const ă în faptul c ă , în Marea Britanie, toat ă informa ț ia este predat ă într-o manier ă extrem de structurat ă , care nu las ă atât de mult loc de interpretare ș i subiectivism, în compara ț ie cu UNATC. Aici, trebuie s ă ai un pic mai mult noroc decât în Marea Britanie ca s ă prime ș ti ni ș te studii consistente, pentru c ă la UNATC ai un profesor de an, care te înva ță ce e meseria asta. A ș a, vei avea o perspectiv ă destul de unic ă , limitat ă . În teorie, se studiaz ă dup ă o metod ă . În practic ă , nu am perceput-o ca fi ind a ș a. Exist ă oameni extrem de minuna ț i ș i cu voca ț ie în UNATC, dar pentru mine a fost mai degrab ă o experien ță nefericit ă , ca s ă zic a ș a. Cred c ă am plecat cu mai multe nesiguran ț e decât cu lucruri pe care le-am înv ăț at. Un alt rol de fi lm important de la începuturile carierei tale, tot sub bagheta unui regizor reputat, a fost cel al Ilenei, iubita protagonistului Niculae (jucat de Iosif Pa ș tina), din Morome ț ii 2 (2018). Atunci erai student ă la actorie la UNATC. Cum ai ajuns s ă fi i distribuit ă de Stere Gulea? Am dat casting, am fost chemat ă de patru sau cinci ori. I s-a p ă rut c ă a ș fi cea mai potrivit ă persoan ă s ă interpretez rolul ă la în momentul respectiv. A fost o foarte mare bucurie ș i o ș ans ă s ă fi u într-o astfel de distribu ț ie, s ă lucrez cu domnul Gulea. Îmi amintesc c ă eram un pic stresat ă c ă pe vremea aia înc ă mai aveam ni ș te reminiscen ț e din accentul de vest ș i înc ă îmi sc ă pau „o ca fi iia” sau „mergiiiam”. Ș i trebuia s ă joc o fat ă din sudul României. Dar a fost o experien ță frumoas ă . Cum te-au ajutat, la început de carier ă , ace ș ti doi regizori experimenta ț i, Radu Gabrea ș i Stere Gulea, s ă - ț i construie ș ti personajele de pe ecran? Î ț i dai seama c ă , ei având atât de multe experien ță ș i fi lme în spate ( fi lme pe care le-au f ă cut sau pe care
Al ă turi de actorul Carol Ionescu ș i regizorul Bogdan Th eodor Olteanu, repetând pentru Mia î ș i rateaz ă r ă zbunarea
10
Nr. 4 | 2023
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
le-au v ă zut), pentru mine erau un fel de întâlniri formatoare, în care îmi explicau diverse, pe alocuri inclusiv cum s ă -mi folosesc mijloacele mai bine, cum s ă desfac un text. De fapt, eu veneam cu textul analizat de acas ă ș i aplicam destul de mecanic ce înv ăț asem la ș coal ă : praguri, obiective, borne, micro-obiective, macro-obiective. Apoi, în întâlnirile cu ei în ț elegeam c ă totul trebuie s ă fi e un pic mai fl uid ș i c ă e vorba despre a pune în tine informa ț ii, ca mai apoi s ă ui ț i de ele ș i s ă po ț i s ă exi ș ti just ș i în fa ț a camerei, s ă fi i cât de vie posibil. Au avut r ă bdare, blânde ț e, deschidere. Au trecut ni ș te ani de atunci, dar experien ț ele acelea ocup ă un loc plin de tandre ț e în inima mea. Imediat dup ă ce ai terminat facultatea, în 2019, ai reu ș it s ă prinzi un post în trupa Teatrului Odeon, unde ai deja vreo zece spectacole la activ. Preferi s ă joci în teatru sau în fi lm? N-a ș putea s ă aleg. Cum ziceam ș i mai devreme, mijloacele difer ă , dar cred c ă locul din care pornesc e acela ș i: dorin ț a de a spune ni ș te pove ș ti, în spe- ran ț a - probabil sun ă naiv, dar e un soi de speran ță - c ă pot s ă fac lumea m ă car un pic, o f ă râm ă mai bun ă . De asta, pentru mine, în momentul în care m-am implicat într-un proiect, a fost important s ă în ț eleg ș i care e func ț ia social ă a pove ș tii respective, a personajului meu, despre ce vorbim de fapt, ce texte sau ce proiecte sunt ș i ce vrem s ă facem cu o poveste anume. Pentru mine asta e o întrebare mai prioritar ă decât mediul în care alegem s ă o facem, fi e el teatru sau fi lm. Mi se pare c ă ai nevoie de un alt tip de concentrare pentru o zi de fi lmare fa ță de cum se simte un proces de repeti ț ie în teatru, care e întins pe o perioad ă mult mai lung ă , a ș a c ă ai un timp mai relaxat s ă te apropii de personaj, de spa ț iu, de mi ș care, s ă le asimilezi, s ă le faci ale tale. Dar ai ș i presiunea c ă s-au a ș ezat oamenii în sal ă , trebuie s ă intri ș i s-o faci de la un cap ă t la altul bine. Orice ar merge prost, nu trebuie s ă te opreasc ă în niciun punct al spectacolului. În cinema ai un alt tip de concentrare, de a prinde momentele alea de autenticitate, de a te pune într-o condi ț ie de permeabilitate în care ele s ă se poat ă întâmpla în fa ț a camerei, dup ă nu ș tiu câte repet ă ri, cu oameni aduna ț i în jurul t ă u. Te faci c ă te ui ț i la partener, dar de fapt uneori prive ș ti într-un punct de scotch, c ă trebuie s ă fent ă m pu ț in direc ț ia de privire. Sunt mijloace diferite pe care trebuie s ă le st ă pâne ș ti în cele dou ă medii ș i de aceea nu a ș putea niciodat ă s ă aleg. M ă intereseaz ă ș i m ă fascineaz ă la fel de tare amândou ă . Nu îmi pot imagina c ă a ș ajunge vreodat ă s ă fac doar una sau doar alta. Totu ș i, unde te sim ț i mai în largul t ă u, pe scen ă sau în fa ț a aparatului de fi lmat? Nu e nicio diferen ță ? La început m ă sim ț eam mai confortabil în fa ț a camerei,
pentru c ă aveam mai mult ă experien ță consistent ă pe cinema. Între timp, lucrurile s-au schimbat, am f ă cut destul de mult teatru ș i am început s ă în ț eleg mai bine ce înseamn ă s ă te urci pe scen ă , s ă proiectezi vocal un text, s ă stai în lumin ă etc. Am înv ăț at, într-un fi nal, ce înseamn ă curte ș i gr ă din ă , care e stânga ș i care e dreapta. A ș a c ă nu le mai pot diferen ț ia a ș a, nu pot s ă zic: ori asta, ori asta. Nu, chiar nu pot. Regizorul cu care ai lucrat cel mai mult pân ă acum este Bogdan Th eodor Olteanu. La el ai interpretat primul rol principal într-un lungmetraj ( Mia î ș i rateaz ă r ă zbunarea , 2020), cu el ai f ă cut ș i dou ă spectacole, unul la Teatrul Apolo111 ș i altul la Odeon. Cum decurge colaborarea dintre voi? Da, cu Bogdan am lucrat cel mai mult ș i în teatru, dar ș i în fi lm. Destinele noastre s-au tot intersectat, în diverse puncte ale carierei. Am o încredere in fi nit ă în mintea ș i creativitatea lui ș i în felul complex în care scrie personajele feminine. Ne e foarte u ș or s ă lucr ă m unul cu altul ș i cred c ă am f ă cut lucruri foarte mi ș to împreun ă pân ă acum. Cred c ă rolul de fi lm care te-a solicitat cel mai mult pân ă acum a fost cel din Miracol (2021), al lui Bogdan George Apetri, unde ai avut de construit un personaj principal preponderent din mimic ă . M ă în ș el? Da, a fost o foarte mare provocare, pentru c ă nu ș tiam cum s ă construiesc un arc de personaj excluzând toate lucrurile care caracterizeaz ă un om: vorbe, ac ț iuni ges- turi. Sunt lucruri prin care noi ne de fi nim ca persoane ș i aproape toate astea erau omise. Atunci, trebuia
Cristina în Miracol
Nr. 4 | 2023 11
semni fi cativ, cât mai degrab ă o fantasm ă a prota- gonistului sau, dintr-o alt ă perspectiv ă , un trop al fi lmelor noir ș i neo-noir. Care au fost indica ț iile regizorului pentru acest rol? Ce vedem pe ecran e, evident, un comportament foarte comprimat. Sunt salturi emo ț ionale de la replic ă la replic ă , de inten ț ie, de stare. Dar, în munca de construc ț ie a personajului, noi am lucrat într-un mod foarte practic ș i pragmatic, pentru c ă eu, de fapt, nu pot s ă interpretez concepte. Ele se deduc cumva din interpretare, dar, atunci când joc, trebuie s ă joc lucruri speci fi ce, concrete. Ca în orice proiect, am încercat s ă în ț eleg cine e persoana asta, ce vrea ea, cum se pozi ț io- neaz ă ea fa ță de via ță . De exemplu, pentru mine este foarte important ca, atunci când construiesc un perso- naj, s ă -mi clari fi c care este punctul acestuia de vedere fa ță de ce se întâmpl ă . Noi, în via ță , întotdeauna avem puncte de vedere foarte speci fi ce, gândim lucruri cu foarte mare acurate ț e. Poate nu ne d ă m seama de ele, dar ele exist ă , ne informeaz ă ș i ne motiveaz ă comportamentul. Atunci, pentru mine e important s ă în ț eleg asta. Mai apoi, vedem cum facem pun ț ile emo ț ionale, salturile, viteza, schimb ă rile etc., care ț in mai mult de partea me ș te ș ug ă reasc ă . Ini ț ial, discutam inclusiv despre faptul c ă e posibil ca personajul s ă sufere de un soi de neurodivergen ță , s ă fi e bipolar ă . M-am apucat s ă m ă documentez, ca s ă în ț eleg mai bine care e tabloul clinic al acelei boli. Pentru ca, mai apoi, s ă uit ă m tot ș i s ă exist în interiorul fi lm ă rii ș i s ă facem cât mai bine putem, în condi ț iile date, ce avem de f ă cut. E foarte interesant c ă , f ă când tot periplul ă sta prin cariera mea de pân ă acum, îmi dau seama c ă , de fi ecare dat ă când m ă întrebi despre un rol, m ă gândesc c ă mereu mie mi s-a p ă rut cel mai greu lucru pe care puteam s ă -l fac atunci. Ș i tot timpul lucrurile mi s-au p ă rut grele pe m ă sur ă ce le f ă ceam, pentru c ă le f ă ceam pentru prima dat ă , deci nu ș tiam s ă le fac ș i trebuia s ă descop ă r cum. Ș i, atunci, fi ecare rol vine cu noi provoc ă ri. La Boss , pentru Carla, asta a fost provocarea – cum s ă umplu golurile ș i s ă o fac s ă fi e un om real, în ciuda faptului c ă vedem un comportament care pe alocuri e sintetizat. Eu trebuia s ă exist f ă r ă cezuri, f ă r ă pauze, f ă r ă incertitudini, f ă r ă nesiguran- ț ele pe care le avem to ț i când ne c ă ut ă m cuvinte sau gesturi. Carla nu e a ș a, iar asta a fost o provocare, s ă v ă d cum reu ș esc s ă construiesc un personaj care poate vorbi inclusiv poetic, care simte foarte mult, care se decupeaz ă emo ț ional foarte mult în interiorul secven ț elor. Mai întâi, m-am documentat foarte mult, am f ă cut munca de detectiv pe scenariu, am citit, am recitit, am analizat ș i reanalizat. Iar mai apoi am avut o perioad ă foarte îndelungat ă de repeti ț ii, în care m-am apucat s ă explorez situa ț iile respective, s ă ne juc ă m cu ele. Am petrecut mult timp cu Lauren ț iu (B ă nescu) încercând s ă construim aceast ă poveste de
Carla în Boss
cumva s ă -i creez personajului o existen ță prin felul în care respir ă , prive ș te, tr ă ie ș te. Îmi era foarte fric ă s ă nu cad într-o interpretare monocrom ă ș i simpl ă , în care doar stau, m ă uit în jur ș i aia e. Cum reu ș esc s ă acumulez ș i s ă transmit într-un fel foarte con ț inut tot ceea ce tr ă ie ș te Cristina? A fost o mare provocare pentru mine ș i am lucrat extraordinar de bine cu Bogdan Apetri. Ne-am în ț eles foarte bine, am în ț eles destul de repede felul în care el vede lumea respectiv ă , personajul, ceea ce m-a ajutat s ă m ă imersez mai repede în locul respectiv. Am petrecut o s ă pt ă mân ă în m ă n ă stire, am încercat pe cât posibil s ă în ț eleg din interior lumea aceea, pentru ca mai apoi s ă pot s-o povestesc. Acum rezultatele sunt în fi lm. Dar ș tiu c ă aveam, ca de fi ecare dat ă când am lucrat foarte bine, o încredere foarte mare în omul din spatele video assist -ului. Pentru c ă , în momentul în care te pui în fa ț a camerei, ș tii cumva ce ț i se întâmpl ă , dar exist ă un punct în care, de fapt, nu mai controlezi. Atunci, trebuie s ă - ț i transferi toat ă încrederea în omul care prive ș te ș i s ă ș tii c ă el o s ă te duc ă mai sus, mai jos, ș i împreun ă o s ă ajungem la o construc ț ie care s ă fi e just ă . Ș i asta a fost. M-am preg ă tit foarte mult ș i apoi am încercat cumva s ă exist cât mai just în interiorul situa ț iilor propuse de scenariu. Un alt rol di fi cil, cred, a fost cel recent de la Bogdan Miric ă . În Boss (2023), mi se pare c ă nu interpretezi atât un personaj în carne ș i oase, cu un backstory
12
Nr. 4 | 2023
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
Tatort
dragoste. S ă construim chiar ș i buc ăț ile care nu se v ă d pe ecran, dar pe care noi trebuie s ă le con ț inem ș i s ă le în ț elegem din dinamica dintre ei doi, ca s ă putem s ă ar ă t ă m momentele speci fi ce din fi lm. Atât în Mia î ș i rateaz ă r ă zbunarea , cât ș i în Boss interpretezi o actri ță . Cât ai pus de la tine, din experien ț a proprie, în acest roluri? Cred c ă , inevitabil, o s ă m ă aduc în orice rol, pentru c ă nu am alt ă fa ță , nu pot s-o schimb nici dac ă vreau, nu am alt ă voce, nu am alt ă în ă l ț ime, alt ă greutate. Unele lucruri pot fi alterate par ț ial, dar altele nu pot fi alterate deloc. Felul în care exist în lume, felul în care m ă manifest emo ț ional e un fel unic. Ș i, apoi, pentru fi ecare rol te duci ș i parcurgi un întreg proces în care încerci s ă augumentezi sau s ă diminuezi anu- mite aspecte din tine, ca s ă te apropii de aceast ă identitate a ta, dar un pic alterat ă . Îns ă tot de la tine porne ș ti. Cred c ă , inevitabil, m ă aduc în toate rolurile, într-o m ă sur ă mai mic ă sau mai mare, con ș tient ă sau incon ș tient ă . Eu voi exista acolo ș i, evident, exist ă locuri unde m ă voi folosi mai direct de experien ț a mea, cum e, de exemplu, Mia , unde, nu am primit scenariul, aveam doar un parcurs, ni ș te borne de scene, improvizam din interiorul personajului, dar personajul m ă con ț inea ș i pe mine, deci evident c ă existam ș i eu acolo, în acea ecua ț ie. Pân ă la urm ă , e ceva ce m ă preocup ă întotdeauna pe mine ca artist ă : grani ț a dintre fi c ț iune ș i realitate, unde începe una ș i
se termin ă cealalt ă . Atunci, mi se pare interesant când vin astfel de personaje, fi indc ă e un prilej, într-un perimetru foarte clar delimitat, s ă mai explorezi tema asta, s ă vezi unde te duce, unde ajungi. De fapt, asta mi se pare una dintre provoc ă rile actoriei – cum scapi de tine, cum s ă nu te aduci prea mult pe tine, pentru c ă tendin ț a este întotdeauna s ă tragi lucrurile c ă tre tine, fi indc ă e cel mai familiar loc, cel mai simplu de livrat. Pe tine te cuno ș ti, m ă car în teorie, cel mai bine, iar ce nu cuno ș ti vei face intuitiv. Provocarea în actorie mi se pare întotdeauna cum te duci înspre ipostaza aia alterat ă a ta. Eu sunt actri ță ș i ș tiu ce înseamn ă m ă car un pic s ă fi u actri ță , ș i atunci inte- resant este s ă v ă d cum sunt aceste celelalte actri ț e, ce experimenteaz ă ele în via ță . De exemplu, amândou ă au un nivel de performativitate, îmi place s ă cred, mai mare decât îl am eu. Aia e o parte de construc ț ie. Amândou ă vorbesc despre dinamicile de putere din interiorul industriei, în forme diferite, dar amândou ă se raporteaz ă la castinguri, la regizori, la roluri, la felul în care suntem distribuite sau nu. Ș i ele o fac în maniere diferite decât a ș face-o eu. E interesant s ă pornesc de la ceva cunoscut, dar apoi s ă ajung într-un t ă râm nou, inedit pân ă ș i pentru mine, prin intermediul acestor personaje. Treptat, te îndep ă rtezi de tine. Te ui ț i pu ț in dintr-un alt unghi la via ță , la lume. În concluzie, mi se pare c ă provocarea este s ă m ă aduc cât mai pu ț in pe mine, ca s ă nu devin repetitiv ă în munc ă .
Nr. 4 | 2023 13
Pe lâng ă fi lme ș i spectacole, ai mai jucat ș i în seri- ale de televiziune ș i/sau streaming. Dup ă ce ai ap ă rut în unicul episod realizat, în regia lui Drago ș Buliga, din Anii de sâmb ă t ă seara (2018), serial creat de Nae Caran fi l, ai interpretat mai recent un rol important în Ruxx (2022), serie regizat ă de Iulia Rugin ă ș i Octav Gheorghe. Cum difer ă aceast ă experien ță de cea din teatru ș i cinema? Ce mi s-a p ă rut interesant la Ruxx – ș i era prima dat ă când m ă întâlneam cu asta - era cum s ă construie ș ti un personaj pe o durat ă mai mare. Nu am prins fi lm ă ri mai lungi de o lun ă la un lungmetraj, iar la Ruxx au fost trei luni. Ac ț iunea fi ind împ ă r ț it ă pe episoade, tu ai parte de un arc care are o alt ă amplitudine în construc ț ie, ceea ce mi s-a p ă rut interesant ș i pro- vocator, pentru c ă nu f ă cusem asta niciodat ă . M ă întâlnisem cu arcurile din teatru ș i fi lm, îns ă serialul era un mediu complet neexplorat în punctul ă la. Îmi pl ă cea mult scenariul Verei Ion, îmi pl ă cea echipa foarte mult ș i m-am bucurat de invita ț ia de a face acel rol. Ceea ce nu cuno ș team la momentul respectiv era ritmul de lucru din televiziune, care, câteodat ă , e un pic diferit fa ță de cel din cinema. Asta a fost interesant: cum faci o construc ț ie pe lat, cum fi lmezi episodul 7 azi ș i episodul 1 poimâine, cum reu ș e ș ti s ă ai parcursul clar în minte ș i, în acela ș i timp, s ă zappezi prin diverse momente din istoria acestui om, într-o manier ă complet necronologic ă . M-am în ț eles foarte bine cu echipa, cu Iulia ș i Octav. Chiar a fost o experien ță foarte distractiv ă ș i, în plus, fi lm ă rile se întâmplau în perioada pandemiei, imediat dup ă
prima carantin ă , ș i atunci se sim ț ea ca o urm ă de normalitate în interiorul lumii ă leia care p ă rea foarte modi fi cat ă ș i înfrico șă toare, pentru c ă nu în ț elegeam ce se întâmpl ă , ce e cu virusul. Ai avut o ascensiune fulminant ă în ultimii ani, în po fi da pandemiei, a ș a c ă b ă nuiesc c ă e ș ti foarte c ă utat ă de regizori ș i produc ă tori. Cum î ț i alegi proiectele? Cred c ă mai mult m-au ales ele pe mine decât eu pe ele. Mi se pare c ă acum am ajuns într-un punct în care caut, în personajele pe care le interpretez, s ă -mi g ă sesc ni ș te lucruri de care s ă m ă ag ăț artistic, social, m ă uit la felul în care e scris un personaj. Fiind o feminist ă vocal ă , pentru mine e important ș i cum reprezent ă m femeile pe ecran. Pe m ă sur ă ce am înaintat în meserie, am început s ă adaug tot felul de criterii în alegerea rolurilor. Dar nu a ș vrea s ă fac pe r ă sf ăț ata mai mult decât e cazul, pentru c ă realitatea este c ă te aleg ele pe tine. De fapt, avem mai pu ț in control decât ne place s ă recunoa ș tem noi, actorii. Pân ă la urm ă , prime ș ti un telefon de la un director de casting, te invit ă la o audi ț ie unde, da, e un punct în care po ț i s ă accep ț i sau s ă refuzi, dar, apoi, tu dai un casting ș i nu tu decizi dac ă o s ă joci rolul sau nu, ci decide omul care construie ș te lumea respectiv ă . Mi se pare un dans foarte interesant între ce caut eu de la meserie ș i ce îmi ofer ă meseria înapoi. Pot s ă spun c ă am fost su fi cient de norocoas ă pân ă acum ca, de fi ecare dat ă , s ă îmi vin ă diverse personaje care oglindeau anumite c ă ut ă ri ale mele din momentul respectiv. Eram foarte curioas ă s ă lucrez
Cu Nicoleta Le ft er în „Am avut o Livad ă ”
14
Nr. 4 | 2023
PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
într-o zon ă mai riguroas ă din punctul de vedere al construc ț iei, iar anul trecut am fi lmat un episod din serialul Tatort în Germania ș i am jucat în german ă . Am interpretat un personaj care e foarte performativ, foarte în control, rece ș i ironic ă . Eram într-un punct în care c ă utam s ă explorez chestia asta, ș i a venit rolul. De asta zic c ă e un dans ciud ăț el între ce cau ț i ș i ce faci. Dar, cum spuneam, func ț ia social ă e unul dintre criteriile cele mai importante pentru mine. De ce ș i pentru ce spun povestea asta? Pentru c ă , dac ă în ț eleg de ce o fac, îmi e mai u ș or s ă m ă las pe mine în urm ă ș i s ă m ă pun în serviciul rolului, pove ș tii etc. Mara, sora ta mai mic ă , î ț i calc ă hot ă rât pe urme. Dac ă , la 16 ani, ai ajuns cumva s ă joci în specta- colul „ Ț inuturile joase” datorit ă ei, mai recent tu i-ai recomandat-o pe Mara lui Alexandru Belc pentru rolul principal din Metronom (2022), în care el te-ar fi vrut pe tine, fi indc ă atunci aveai un calendar prea înc ă rcat. Mara te consult ă , î ț i cere sfaturi pentru rolurile pe care le are de interpretat sau prefer ă s ă nu se lase in fl uen ț at ă de sora ei mai mare ș i mai experimentat ă ? Rela ț ia noastr ă , ca tot ce e viu, se tot transform ă pe m ă sur ă ce trece timpul ș i mi se pare c ă am tot schim- bat felul în care ne vorbim una alteia. E o persoan ă pe care o admir ș i o iubesc enorm ș i am foarte mare încredere în ea, ș i artistic, ș i personal. O vreme ne-am v ă zut fi ecare de parcursul ei, f ă r ă s ă ne consult ă m foarte mult. Acum mi se pare c ă descoperim cum este s ă avem o con fi dent ă în cealalt ă . E un proces
foarte frumos ș i sincer. Uneori m ă mai sun ă , m ă mai întreab ă lucruri, ș i eu fac la fel cu ea. Mai mult decât orice, cred c ă suntem un spa ț iu de siguran ță una pentru cealalt ă , în care ș tim c ă putem spune orice, oricând, f ă r ă s ă fi m judecate. În ce fi lme ș i spectacole te vom mai vedea în vii- torul apropiat? Am fi lmat în prim ă vara acestui an câteva zile pentru urm ă torul lungmetraj al lui Sini ș a Dragin, fi lm care probabil va ie ș i la anul. El e regizorul cu care ai f ă cut ș i primul t ă u scurt- metraj, E bine s ă nu fi e r ă u … Da, tot în perioada liceului. În vara cu Lindenfeld am f ă cut ș i scurtmetrajul cu el. A fost emo ț ionant s ă ne reîntâlnim dup ă ni ș te ani pe platoul de fi lmare. Am avut o nou ă premier ă la Teatrul Odeon, în regia lui Eugen Jebeleanu, „Am avut o Livad ă ”, dup ă un text de Yann Verburgh, care e o adaptare liber ă dup ă „Livada de vi ș ini” a lui Cehov. E un spectacol pe care o s ă continu ă m s ă -l juc ă m dup ă ce m ă întorc din Madrid. A ș vrea pe aceast ă cale s ă mul ț umesc Teatrului Odeon pentru toat ă sus ț inerea de a participa ș i de a colabora ș i în alte proiecte. Acum sunt la Madrid ș i fi lmez pentru urm ă torul lungmetraj al regizorului Lino Escalera, Hamburgo , unde o interpretez pe protago- nista feminin ă , într-o poveste interesant ă ș i captivant ă . Joc al ă turi de Jaime Lorente ș i, ca întotdeauna, e din nou o mare provocare pentru mine, mai ales c ă joc ș i în spaniol ă .
Pe platou la Hamburgo , al ă turi de regizorul Lino Escalera
Nr. 4 | 2023 15
Page 1 Page 2 Page 3 Page 4 Page 5 Page 6 Page 7 Page 8 Page 9 Page 10 Page 11 Page 12 Page 13 Page 14 Page 15 Page 16 Page 17 Page 18 Page 19 Page 20 Page 21 Page 22 Page 23 Page 24 Page 25 Page 26 Page 27 Page 28 Page 29 Page 30 Page 31 Page 32 Page 33 Page 34 Page 35 Page 36 Page 37 Page 38 Page 39 Page 40 Page 41 Page 42 Page 43 Page 44 Page 45 Page 46 Page 47 Page 48 Page 49 Page 50 Page 51 Page 52 Page 53 Page 54 Page 55 Page 56 Page 57 Page 58 Page 59 Page 60 Page 61 Page 62 Page 63 Page 64 Page 65 Page 66 Page 67 Page 68 Page 69 Page 70 Page 71 Page 72 Page 73 Page 74 Page 75 Page 76 Page 77 Page 78 Page 79 Page 80 Page 81 Page 82 Page 83 Page 84Made with FlippingBook - Online magazine maker