Ce amintiri ai legate de aceast ă prim ă experien ță cinematogra fi c ă , al ă turi de actori precum Victor Rebengiuc sau Victoria Cocia ș ? Domnul Gabrea a fost primul om care a avut încredere în mine, ceea ce a fost o ș ans ă . O prim ă încurajare, cum ar veni. Pentru c ă , din p ă cate, e o meserie în care, mai ales la început, validarea st ă foarte mult în exterior. Atunci s-a sim ț it incredibil s ă vin ă acest rol ș i aceast ă întâlnire. V ă zusem tot felul de fi lme cu domnul Rebengiuc ș i îmi amintesc c ă îi spuneam mamei: „Visul meu este s ă ajung s ă joc într-o zi cu dânsul ș i cu doamna Mihu ț ”. Trei luni mai târziu, pri- mesc telefonul. Mergând înainte pu ț in, când trebuia s ă fi lm ă m secven ț a cu el, aveam ni ș te emo ț ii de-mi exploda inima, nu în ț elegeam pe ce planet ă tr ă iesc. Am tras prima dubl ă , m-a chemat domnul Gabrea la video assist ș i m-a întrebat: „Ioana, tu ai emo ț ii?”. Ș i i-am zis: „Da, foarte mari”. Doamna Cocia ș m-a luat sub aripa ei, m-a adoptat pe parcursul fi lm ă rilor. To ț i au avut foarte mult ă grij ă de mine: ș i ea, ș i domnul Gabrea, ș i domnul Rebengiuc. A fost prima dat ă când am stat în fa ț a camerei. M ă rog, eram deja mai cine fi l ă , participasem la atelierul „Let’s Go Digital!” de la TIFF (în clasa a IX-a, iar dup ă doi ani am reve- nit ca senior), deci în ț elegeam un pic din mecanica realiz ă rii unui fi lm. Dar era în continuare un t ă râm care doar m ă fascina ș i în care speram s ă pot activa într-o zi. Ș i atunci, la fi lmare, eram luat ă pe sus. Cred c ă nu în ț elegeam mare lucru din ce se întâmpla, chiar dac ă eu pretindeam c ă în ț eleg ș i c ă ș tiu ce fac. Cred c ă era un proces foarte intuitiv ș i bazat pe mult ă încredere reciproc ă între mine ș i domnul Gabrea. Nu prea aveam control pe mijloace în punctul acela, nu studiasem formal meseria asta niciodat ă . Cam în acela ș i timp, ai ap ă rut într-un spectacol al Teatrului German de Stat Timi ș oara, „ Ț inuturile joase”, dup ă Herta Müller, în regia lui Nicky Wolcz… A fost dup ă fi lm. În spectacol juca deja sora mea, Mara, care o interpreta pe Herta Müller copil. Eu le spusesem celor de la teatru c ă am o sor ă care ar putea fi o candidat ă poten ț ial ă pentru acel rol, fi indc ă eu eram deja prea mare. Ș i, pentru c ă au luat-o pe ea, m-au luat ș i pe mine. F ă ceam una dintre vecine. Intram, ie ș eam, m ă tur ă m, cântam. Nu ziceam mare lucru, cred c ă aveam doar un „Auf Wiedersehen!” („La revedere!”). Dar pentru mine era frumos c ă eram acolo, c ă puteam s ă stau în culise cu actorii profesioni ș ti ș i s ă am ș i eu emo ț ii înainte de începerea spectacolului. Se sim ț ea ca un pas înainte. Cum sim ț eai atunci, la 16 ani, diferen ț a dintre a juca un rol pe scen ă ș i a juca în fa ț a camerei de fi lmat?
Ai debutat în fi lm la 16 ani, cu un rol în O poveste de dragoste, Lindenfeld (2014), regizat de Radu Gabrea. Acolo interpretai personajul Victoriei Cocia ș în tinere ț e. Dar atunci erai înc ă elev ă a liceului de limb ă german ă „Nikolaus Lenau” din Timi ș oara. Cum te-a descoperit Radu Gabrea? C ă uta actri ț e tinere, vorbitoare de limba german ă , ș i a ajuns la Isolde Cobe ț , care la momentul respectiv era coordonatoarea trupei noastre de tineret, ea fi ind actri ță a Teatrului German de Stat din Timi ș oara. Sunt nevoit s ă te întrerup: ce înseamn ă „trupa noastr ă de tineret”? În liceul meu - de fapt, înc ă din ș coala general ă – exista un club al elevilor, împ ă r ț it pe categorii de vârst ă , unde ne întâlneam dup ă ore ș i încercam s ă ne juc ă m de-a teatrul. Repetam pe diverse texte clasice, traduse ș i adaptate. O dat ă pe an, primeam scena Teatrului German, unde ne ar ă tam munca publicului - m ă rog, familiei, prietenilor, colegilor de ș coal ă etc. Eu f ă ceam parte din aceast ă trup ă . Ș i a ș a a ajuns la mine domnul Gabrea, prin Isolde ș i trupa de teatru „NiL”. Am trimis primul meu self-tape , eu neîn ț elegând pe vremea aia nici m ă car ce înseamn ă conceptul de self-tape . Apoi domnul Gabrea m-a chemat în Bucure ș ti ș i mi-a zis c ă vrea s ă m ă ia în fi lm. Asta a fost.
8
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker