PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
Nu cred c ă îmi d ă deam seama atunci. Cred ș i acum c ă , de fapt, funda ț ia în ambele medii de expresie e cam aceea ș i. Tot actorie e, doar c ă folose ș ti diferite mijloace în func ț ie de ce trebuie s ă transmi ț i. Una e când joci la prim-plan ș i alta e când joci pentru o sal ă cu o mie de spectatori. Po ț i s ă faci uz de instrumente pu ț in diferite. Pentru mine, se sim ț eau pur ș i simplu ca ni ș te pa ș i înainte în visul ă sta de a deveni actri ță . Pentru c ă în punctul ă la înc ă era o fantezie. Nu ș tiam dac ă o s ă -mi ias ă sau nu, dac ă o s ă pot s ă fac asta sau nu. Aveam intui ț ia c ă pot, dar ș i asta foarte fragil ă , a ș a cum e fi resc la orice început de drum. Deci, nu le puteam compara, fi indc ă nu cred c ă în ț elegeam diferen ț a între ele. Când ș i cum te-ai decis s ă urmezi actorie dup ă absolvirea liceului? Am vrut o vreme s ă fac regie. M-am dus la mai multe ș coli de specialitate, s ă a fl u care sunt criteriile de admi- tere. Mi se p ă rea atunci c ă trebuie s ă ai foarte mult ă experien ță de via ță ca s ă po ț i s ă spui pove ș ti despre via ță . Actoria p ă rea, totu ș i, mai racordat ă la vârsta aceea. Era ceva ce deja explorasem ș i experimentasem pu ț in ș i îmi pl ă cea foarte tare posibilitatea asta de a spune pove ș ti prin intermediul corpului meu, vocii mele etc. Mi-am dat seama cumva c ă nu îmi mai puteam imagina viitorul f ă r ă ca lucrurile astea s ă existe în el. Ș i atunci a p ă rut un pas fi resc s ă m ă duc mai departe c ă tre actorie, în ciuda faptului c ă f ă ceam un liceu cu pro fi l de Matematic ă -Informatic ă ș i eram bun ă la ș coal ă . Îmi place s ă cred c ă a ș fi putut s ă am
ș i alte cariere dac ă mi-a ș fi dorit, dar cumva asta m-a r ă scolit cel mai tare în punctul ă la. Mi s-a p ă rut c ă e locul în care vreau s ă continui s ă tr ă iesc. E cumva amuzant: când ne uit ă m în urm ă la lucruri, începem s ă punem tot felul de interpret ă ri peste diverse ac ț iuni care în momentul ă la de multe ori sunt intuitive, mai din stomac. „Vreau s ă fac asta.” Acum, sincer, eu nu cred c ă în ț elegeam de ce vreau s ă fac actorie, dar ș tiam c ă vreau. Dup ă aceea, încet-încet, am început ș i s ă pot s ă articulez impulsul, instinctul, dorin ț a respectiv ă . Mai vrei înc ă s ă faci regie sau ai renun ț at la acel plan? Vreau, dar cred c ă e nevoie de timp. Ș i, din p ă cate, eu m ă tot lupt, dar zilele au tot numai 24 de ore. Am încercat s ă le întind, s ă v ă d dac ă pot s ă le fac mai lungi, dar înc ă n-am g ă sit schema. Mai încerc. (Râde.) Ai studiat un an la prestigioasa Royal Academy of Dramatic Art (RADA) din Londra. Cum ai descrie aceast ă experien ță britanic ă ? Cred c ă a pus bazele a tot ceea ce ș tiu eu azi. Acolo, pentru prima dat ă , am primit într-o manier ă struc- turat ă toate instrumentele pe care, ulterior, le-am utilizat, ra fi nat, explorat mai departe de-a lungul carierei. Mi se pare c ă acolo am început s ă -mi orga- nizez pu ț in intui ț ia, s ă în ț eleg ce presupune de fapt actoria. Am devenit extraordinar de slab ă la actorie o vreme, pentru c ă , pentru prima dat ă , eram extrem de con ș tient ă de ce fac ș i în ț elegeam un pic ce se întâmpl ă . Ulterior, încet-încet, le-am asimilat. Acum
Ileana în Morome ț ii 2
Nr. 4 | 2023 9
Made with FlippingBook - Online magazine maker