PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
le-au v ă zut), pentru mine erau un fel de întâlniri formatoare, în care îmi explicau diverse, pe alocuri inclusiv cum s ă -mi folosesc mijloacele mai bine, cum s ă desfac un text. De fapt, eu veneam cu textul analizat de acas ă ș i aplicam destul de mecanic ce înv ăț asem la ș coal ă : praguri, obiective, borne, micro-obiective, macro-obiective. Apoi, în întâlnirile cu ei în ț elegeam c ă totul trebuie s ă fi e un pic mai fl uid ș i c ă e vorba despre a pune în tine informa ț ii, ca mai apoi s ă ui ț i de ele ș i s ă po ț i s ă exi ș ti just ș i în fa ț a camerei, s ă fi i cât de vie posibil. Au avut r ă bdare, blânde ț e, deschidere. Au trecut ni ș te ani de atunci, dar experien ț ele acelea ocup ă un loc plin de tandre ț e în inima mea. Imediat dup ă ce ai terminat facultatea, în 2019, ai reu ș it s ă prinzi un post în trupa Teatrului Odeon, unde ai deja vreo zece spectacole la activ. Preferi s ă joci în teatru sau în fi lm? N-a ș putea s ă aleg. Cum ziceam ș i mai devreme, mijloacele difer ă , dar cred c ă locul din care pornesc e acela ș i: dorin ț a de a spune ni ș te pove ș ti, în spe- ran ț a - probabil sun ă naiv, dar e un soi de speran ță - c ă pot s ă fac lumea m ă car un pic, o f ă râm ă mai bun ă . De asta, pentru mine, în momentul în care m-am implicat într-un proiect, a fost important s ă în ț eleg ș i care e func ț ia social ă a pove ș tii respective, a personajului meu, despre ce vorbim de fapt, ce texte sau ce proiecte sunt ș i ce vrem s ă facem cu o poveste anume. Pentru mine asta e o întrebare mai prioritar ă decât mediul în care alegem s ă o facem, fi e el teatru sau fi lm. Mi se pare c ă ai nevoie de un alt tip de concentrare pentru o zi de fi lmare fa ță de cum se simte un proces de repeti ț ie în teatru, care e întins pe o perioad ă mult mai lung ă , a ș a c ă ai un timp mai relaxat s ă te apropii de personaj, de spa ț iu, de mi ș care, s ă le asimilezi, s ă le faci ale tale. Dar ai ș i presiunea c ă s-au a ș ezat oamenii în sal ă , trebuie s ă intri ș i s-o faci de la un cap ă t la altul bine. Orice ar merge prost, nu trebuie s ă te opreasc ă în niciun punct al spectacolului. În cinema ai un alt tip de concentrare, de a prinde momentele alea de autenticitate, de a te pune într-o condi ț ie de permeabilitate în care ele s ă se poat ă întâmpla în fa ț a camerei, dup ă nu ș tiu câte repet ă ri, cu oameni aduna ț i în jurul t ă u. Te faci c ă te ui ț i la partener, dar de fapt uneori prive ș ti într-un punct de scotch, c ă trebuie s ă fent ă m pu ț in direc ț ia de privire. Sunt mijloace diferite pe care trebuie s ă le st ă pâne ș ti în cele dou ă medii ș i de aceea nu a ș putea niciodat ă s ă aleg. M ă intereseaz ă ș i m ă fascineaz ă la fel de tare amândou ă . Nu îmi pot imagina c ă a ș ajunge vreodat ă s ă fac doar una sau doar alta. Totu ș i, unde te sim ț i mai în largul t ă u, pe scen ă sau în fa ț a aparatului de fi lmat? Nu e nicio diferen ță ? La început m ă sim ț eam mai confortabil în fa ț a camerei,
pentru c ă aveam mai mult ă experien ță consistent ă pe cinema. Între timp, lucrurile s-au schimbat, am f ă cut destul de mult teatru ș i am început s ă în ț eleg mai bine ce înseamn ă s ă te urci pe scen ă , s ă proiectezi vocal un text, s ă stai în lumin ă etc. Am înv ăț at, într-un fi nal, ce înseamn ă curte ș i gr ă din ă , care e stânga ș i care e dreapta. A ș a c ă nu le mai pot diferen ț ia a ș a, nu pot s ă zic: ori asta, ori asta. Nu, chiar nu pot. Regizorul cu care ai lucrat cel mai mult pân ă acum este Bogdan Th eodor Olteanu. La el ai interpretat primul rol principal într-un lungmetraj ( Mia î ș i rateaz ă r ă zbunarea , 2020), cu el ai f ă cut ș i dou ă spectacole, unul la Teatrul Apolo111 ș i altul la Odeon. Cum decurge colaborarea dintre voi? Da, cu Bogdan am lucrat cel mai mult ș i în teatru, dar ș i în fi lm. Destinele noastre s-au tot intersectat, în diverse puncte ale carierei. Am o încredere in fi nit ă în mintea ș i creativitatea lui ș i în felul complex în care scrie personajele feminine. Ne e foarte u ș or s ă lucr ă m unul cu altul ș i cred c ă am f ă cut lucruri foarte mi ș to împreun ă pân ă acum. Cred c ă rolul de fi lm care te-a solicitat cel mai mult pân ă acum a fost cel din Miracol (2021), al lui Bogdan George Apetri, unde ai avut de construit un personaj principal preponderent din mimic ă . M ă în ș el? Da, a fost o foarte mare provocare, pentru c ă nu ș tiam cum s ă construiesc un arc de personaj excluzând toate lucrurile care caracterizeaz ă un om: vorbe, ac ț iuni ges- turi. Sunt lucruri prin care noi ne de fi nim ca persoane ș i aproape toate astea erau omise. Atunci, trebuia
Cristina în Miracol
Nr. 4 | 2023 11
Made with FlippingBook - Online magazine maker