semni fi cativ, cât mai degrab ă o fantasm ă a prota- gonistului sau, dintr-o alt ă perspectiv ă , un trop al fi lmelor noir ș i neo-noir. Care au fost indica ț iile regizorului pentru acest rol? Ce vedem pe ecran e, evident, un comportament foarte comprimat. Sunt salturi emo ț ionale de la replic ă la replic ă , de inten ț ie, de stare. Dar, în munca de construc ț ie a personajului, noi am lucrat într-un mod foarte practic ș i pragmatic, pentru c ă eu, de fapt, nu pot s ă interpretez concepte. Ele se deduc cumva din interpretare, dar, atunci când joc, trebuie s ă joc lucruri speci fi ce, concrete. Ca în orice proiect, am încercat s ă în ț eleg cine e persoana asta, ce vrea ea, cum se pozi ț io- neaz ă ea fa ță de via ță . De exemplu, pentru mine este foarte important ca, atunci când construiesc un perso- naj, s ă -mi clari fi c care este punctul acestuia de vedere fa ță de ce se întâmpl ă . Noi, în via ță , întotdeauna avem puncte de vedere foarte speci fi ce, gândim lucruri cu foarte mare acurate ț e. Poate nu ne d ă m seama de ele, dar ele exist ă , ne informeaz ă ș i ne motiveaz ă comportamentul. Atunci, pentru mine e important s ă în ț eleg asta. Mai apoi, vedem cum facem pun ț ile emo ț ionale, salturile, viteza, schimb ă rile etc., care ț in mai mult de partea me ș te ș ug ă reasc ă . Ini ț ial, discutam inclusiv despre faptul c ă e posibil ca personajul s ă sufere de un soi de neurodivergen ță , s ă fi e bipolar ă . M-am apucat s ă m ă documentez, ca s ă în ț eleg mai bine care e tabloul clinic al acelei boli. Pentru ca, mai apoi, s ă uit ă m tot ș i s ă exist în interiorul fi lm ă rii ș i s ă facem cât mai bine putem, în condi ț iile date, ce avem de f ă cut. E foarte interesant c ă , f ă când tot periplul ă sta prin cariera mea de pân ă acum, îmi dau seama c ă , de fi ecare dat ă când m ă întrebi despre un rol, m ă gândesc c ă mereu mie mi s-a p ă rut cel mai greu lucru pe care puteam s ă -l fac atunci. Ș i tot timpul lucrurile mi s-au p ă rut grele pe m ă sur ă ce le f ă ceam, pentru c ă le f ă ceam pentru prima dat ă , deci nu ș tiam s ă le fac ș i trebuia s ă descop ă r cum. Ș i, atunci, fi ecare rol vine cu noi provoc ă ri. La Boss , pentru Carla, asta a fost provocarea – cum s ă umplu golurile ș i s ă o fac s ă fi e un om real, în ciuda faptului c ă vedem un comportament care pe alocuri e sintetizat. Eu trebuia s ă exist f ă r ă cezuri, f ă r ă pauze, f ă r ă incertitudini, f ă r ă nesiguran- ț ele pe care le avem to ț i când ne c ă ut ă m cuvinte sau gesturi. Carla nu e a ș a, iar asta a fost o provocare, s ă v ă d cum reu ș esc s ă construiesc un personaj care poate vorbi inclusiv poetic, care simte foarte mult, care se decupeaz ă emo ț ional foarte mult în interiorul secven ț elor. Mai întâi, m-am documentat foarte mult, am f ă cut munca de detectiv pe scenariu, am citit, am recitit, am analizat ș i reanalizat. Iar mai apoi am avut o perioad ă foarte îndelungat ă de repeti ț ii, în care m-am apucat s ă explorez situa ț iile respective, s ă ne juc ă m cu ele. Am petrecut mult timp cu Lauren ț iu (B ă nescu) încercând s ă construim aceast ă poveste de
Carla în Boss
cumva s ă -i creez personajului o existen ță prin felul în care respir ă , prive ș te, tr ă ie ș te. Îmi era foarte fric ă s ă nu cad într-o interpretare monocrom ă ș i simpl ă , în care doar stau, m ă uit în jur ș i aia e. Cum reu ș esc s ă acumulez ș i s ă transmit într-un fel foarte con ț inut tot ceea ce tr ă ie ș te Cristina? A fost o mare provocare pentru mine ș i am lucrat extraordinar de bine cu Bogdan Apetri. Ne-am în ț eles foarte bine, am în ț eles destul de repede felul în care el vede lumea respectiv ă , personajul, ceea ce m-a ajutat s ă m ă imersez mai repede în locul respectiv. Am petrecut o s ă pt ă mân ă în m ă n ă stire, am încercat pe cât posibil s ă în ț eleg din interior lumea aceea, pentru ca mai apoi s ă pot s-o povestesc. Acum rezultatele sunt în fi lm. Dar ș tiu c ă aveam, ca de fi ecare dat ă când am lucrat foarte bine, o încredere foarte mare în omul din spatele video assist -ului. Pentru c ă , în momentul în care te pui în fa ț a camerei, ș tii cumva ce ț i se întâmpl ă , dar exist ă un punct în care, de fapt, nu mai controlezi. Atunci, trebuie s ă - ț i transferi toat ă încrederea în omul care prive ș te ș i s ă ș tii c ă el o s ă te duc ă mai sus, mai jos, ș i împreun ă o s ă ajungem la o construc ț ie care s ă fi e just ă . Ș i asta a fost. M-am preg ă tit foarte mult ș i apoi am încercat cumva s ă exist cât mai just în interiorul situa ț iilor propuse de scenariu. Un alt rol di fi cil, cred, a fost cel recent de la Bogdan Miric ă . În Boss (2023), mi se pare c ă nu interpretezi atât un personaj în carne ș i oase, cu un backstory
12
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker