PRIM-PLAN IOANA BUGARIN
Tatort
dragoste. S ă construim chiar ș i buc ăț ile care nu se v ă d pe ecran, dar pe care noi trebuie s ă le con ț inem ș i s ă le în ț elegem din dinamica dintre ei doi, ca s ă putem s ă ar ă t ă m momentele speci fi ce din fi lm. Atât în Mia î ș i rateaz ă r ă zbunarea , cât ș i în Boss interpretezi o actri ță . Cât ai pus de la tine, din experien ț a proprie, în acest roluri? Cred c ă , inevitabil, o s ă m ă aduc în orice rol, pentru c ă nu am alt ă fa ță , nu pot s-o schimb nici dac ă vreau, nu am alt ă voce, nu am alt ă în ă l ț ime, alt ă greutate. Unele lucruri pot fi alterate par ț ial, dar altele nu pot fi alterate deloc. Felul în care exist în lume, felul în care m ă manifest emo ț ional e un fel unic. Ș i, apoi, pentru fi ecare rol te duci ș i parcurgi un întreg proces în care încerci s ă augumentezi sau s ă diminuezi anu- mite aspecte din tine, ca s ă te apropii de aceast ă identitate a ta, dar un pic alterat ă . Îns ă tot de la tine porne ș ti. Cred c ă , inevitabil, m ă aduc în toate rolurile, într-o m ă sur ă mai mic ă sau mai mare, con ș tient ă sau incon ș tient ă . Eu voi exista acolo ș i, evident, exist ă locuri unde m ă voi folosi mai direct de experien ț a mea, cum e, de exemplu, Mia , unde, nu am primit scenariul, aveam doar un parcurs, ni ș te borne de scene, improvizam din interiorul personajului, dar personajul m ă con ț inea ș i pe mine, deci evident c ă existam ș i eu acolo, în acea ecua ț ie. Pân ă la urm ă , e ceva ce m ă preocup ă întotdeauna pe mine ca artist ă : grani ț a dintre fi c ț iune ș i realitate, unde începe una ș i
se termin ă cealalt ă . Atunci, mi se pare interesant când vin astfel de personaje, fi indc ă e un prilej, într-un perimetru foarte clar delimitat, s ă mai explorezi tema asta, s ă vezi unde te duce, unde ajungi. De fapt, asta mi se pare una dintre provoc ă rile actoriei – cum scapi de tine, cum s ă nu te aduci prea mult pe tine, pentru c ă tendin ț a este întotdeauna s ă tragi lucrurile c ă tre tine, fi indc ă e cel mai familiar loc, cel mai simplu de livrat. Pe tine te cuno ș ti, m ă car în teorie, cel mai bine, iar ce nu cuno ș ti vei face intuitiv. Provocarea în actorie mi se pare întotdeauna cum te duci înspre ipostaza aia alterat ă a ta. Eu sunt actri ță ș i ș tiu ce înseamn ă m ă car un pic s ă fi u actri ță , ș i atunci inte- resant este s ă v ă d cum sunt aceste celelalte actri ț e, ce experimenteaz ă ele în via ță . De exemplu, amândou ă au un nivel de performativitate, îmi place s ă cred, mai mare decât îl am eu. Aia e o parte de construc ț ie. Amândou ă vorbesc despre dinamicile de putere din interiorul industriei, în forme diferite, dar amândou ă se raporteaz ă la castinguri, la regizori, la roluri, la felul în care suntem distribuite sau nu. Ș i ele o fac în maniere diferite decât a ș face-o eu. E interesant s ă pornesc de la ceva cunoscut, dar apoi s ă ajung într-un t ă râm nou, inedit pân ă ș i pentru mine, prin intermediul acestor personaje. Treptat, te îndep ă rtezi de tine. Te ui ț i pu ț in dintr-un alt unghi la via ță , la lume. În concluzie, mi se pare c ă provocarea este s ă m ă aduc cât mai pu ț in pe mine, ca s ă nu devin repetitiv ă în munc ă .
Nr. 4 | 2023 13
Made with FlippingBook - Online magazine maker