PRIM-PLAN MARIAN CRI Ș AN
la noi nici nu exist ă o pia ță foarte solid ă de scenarii, cu su fi cient de multe scenarii bune care a ș teapt ă s ă fi e produse. A ș adar, dac ă ai primit un scenariu bun, evident c ă î ț i dore ș ti s ă -l produci sau s ă -l regizezi. În interiorul acestei categorii a fi lmului de autor, pe mine m ă intereseaz ă - ș i m-a interesat la fi ecare dintre fi lmele mele - s ă rediscut genuri. Asta po ț i vedea la fi lme precum cele de fra ț ii Coen, Scorsese sau Jarmusch: ele sunt de autor, dar merg într-o zon ă a unui gen pe care-l rediscut ă sau parodiaz ă . Cam asta îmi place ș i mie. Trebuie s ă lucrez într-un gen ca autor, nu doar de dragul artei, ci pentru c ă eu cred c ă , pân ă la urm ă , asta duce fi lmul la un public pu ț in mai larg. Ș i îmi place ideea asta pentru c ă ș i eu sunt în public, iar, când merg la cinema, caut fi lme de genul ă sta. Facem ceea ce am vrea s ă vedem. În ce prive ș te pia ț a de scenarii, unii scenari ș ti români, inclusiv cu studii de specialitate, se plâng c ă nu exist ă su fi cient interes din partea regizorilor pentru scenarii scrise de al ț ii… Pân ă la urm ă , pia ț a este liber ă . Cred c ă pe pia ță sunt scenarii bune, care se pot face, dar ș i multe scenarii greu de catalogat, care nu se încadreaz ă sau nu î ș i asum ă un gen. Eu sunt pentru scenariile cu o voce personal ă ș i a ș fi încântat s ă primesc scenarii solide de acest fel. Sunt multe scenarii care n-au su fi cient ă voce personal ă sau ceva puternic în ele. Poate c ă asta e o problem ă din ș coal ă . Trebuie s ă scrii ceva care s ă te doar ă , care s ă fi e important pentru tine. Când cite ș ti, î ț i dai seama de asta. Sunt ș i romane din ulti- mii zece ani care merit ă s ă fi e aduse pe ecran. Totul e s ă existe o fl uen ță pe produc ț ie, pe fi nan ț are ș i pe comunicare, adic ă s ă ș tim unii de al ț ii, produc ă torii s ă comunice cu lumea literar ă ș i cu scenari ș tii tineri. Pentru c ă de multe ori facem lucrurile pe fug ă : vine un concurs CNC ș i atunci, cu vreo s ă pt ă mân ă înainte de închiderea înscrierilor, primim scenarii. Nu a ș a se fac lucrurile, nu po ț i lua un fi lm doar pentru CNC. Un fi lm îl dezvol ț i înainte de concurs, î ț i faci un plan din timp. Noi nu avem un sistem organizat, în interiorul breslei, prin care s ă triem proiectele în perioada lor de dezvoltare. Mai exist ă o pia ță în care e cerere mare de scenarii: pia ț a TV ș i streaming. Acolo înc ă e foarte mult loc pentru scenarii, dar, desigur, e, din nou, vorba de gen. Cred c ă scenari ș tii trebuie s ă fi e încuraja ț i s ă scrie ș i s ă comunice cu produc ă torii, poate mai mult decât cu regizorii. Asta pentru c ă produc ă torul poate s ă g ă seasc ă regizorul potrivit pentru scenariu. Apropo de ceea ce spuneai legat de s ă mân ț a fi ec ă rui fi lm regizat de tine, Warboy se închide cu mesajul „în amintirea bunicului Nicolae” (în condi ț iile în care protagonistul e numit Nicu). Ce se ascunde în spatele acelui mesaj?
Filmul a pornit, ca ș i celelalte, de la un moment în care am sim ț it c ă e ceva interesant de spus. Asta s-a întâmplat dup ă mai multe discu ț ii cu bunicul în ultimii lui ani de via ță , discu ț ii legate de adolescen ț a lui. El îmi povestea de perioada 1944-45, când avea 13-14 ani ș i tr ă ia în Soveja, în Mun ț ii Vrancei. Era orfan de tat ă ș i avea grij ă de caii unui om înst ă rit, pe care îi ascundea în p ă dure pentru a nu fi lua ț i de solda ț ii sovietici care erau jos în sat. St ă tea câteodat ă cu s ă p- t ă mânile singur doar cu acei cai în p ă dure, descul ț , uneori ș i f ă r ă mâncare. Aceea imagine a unui b ă iat care e singur în p ă dure cu caii a însemnat foarte mult pentru mine ș i e imaginea de la care am plecat în scrierea scenariului. Sim ț eam c ă e ceva important în acele p ă duri în 1944-1945. Nu e un fi lm biogra fi c, ci mai degrab ă un fel de poveste de devenire a aces- tui adolescent. O alt ă amintire a bunicului care m-a impresionat a fost aceea c ă într-o noapte, cândva dup ă 23 august 1944 (nu ș tia s ă zic ă data exact, dar era perioada când nem ț ii se retr ă geau), el st ă tea în coliba lui ș i prin p ă dure a trecut un grup de solda ț i germani. Erau r ă ni ț i ș i traversau mun ț ii mergând spre vest, spre Transilvania. Câ ț iva dintre solda ț i s-au oprit la colib ă ș i au vorbit cu el în german ă , au încercat s ă comunice. El le-a dat ni ș te pere p ă dure ț e. Solda ț ii au dormit acolo peste noapte, apoi au plecat. A fost o întâlnire care pentru el a reprezentat un pericol. Momentele astea m-au pus pe gânduri. Mi-am dat seama c ă ar putea fi un fi lm interesant, în care s ă vezi sfâr ș itul r ă zboiului prin ochii unui adolescent din mun ț i. Îmi doream ca fi lmul s ă fi e epic, ca b ă iatul s ă mearg ă peste mun ț i, ș tiam c ă vreau s ă fac asta cu caii. Ș i am început s ă scriu ca atare. Am vrut s ă am întâlniri cu str ă ini, am adus mai multe grupuri de solda ț i cu care el interac ț ioneaz ă . Toate astea au fost scrise, create. Dar fl ac ă ra ini ț ial ă asta a fost: bunicul - adolescent
Daniel Bâli ș ș i Reginald Ammons în Warboy
Nr. 4 | 2023 29
Made with FlippingBook - Online magazine maker