MMXX Întoarcerea
destul de departe cât s ă nu stea cu teama c ă ar putea deranja cu ceva ordinea lucru- rilor de pe ecran. De asemenea, presta ț ia celor dou ă actri ț e eman ă o precizie de o elegan ță aparte, fi ecare mi ș care, gest sau cuvânt rostit l ă sând impresia unui moment artistic sublim. Al doilea tablou porne ș te ca din tun, mi ș c ă rile de aparat ș i montajul se simt parc ă eliberate din chingile conven ț iei statice folosite anterior. Ne a flă m într-o buc ă t ă - rie, al ă turi de Oana, Mihai Dumitru (Laur Bondarenco), fratele mai mic al Oanei, un tân ă r absorbit total de propria personalitate (care ne-a fost prezentat mai devreme drept lucr ă tor Glovo), atent doar la preg ă tirile pentru aniversarea sa, ș i so ț ul ei, Septimiu (Florin Ț ibre), un tân ă r medic cufundat în studiul pentru un examen. Dinamica de familie este zdruncinat ă de un telefon nea ș teptat primit de Oana de la un prieten care o anun ță c ă Sabina, prietena ei îns ă rci- nat ă ș i a fl at ă în izolare, a fost dus ă la spital cu mari dureri abdominale. Septimiu nu pare deloc convins c ă exist ă vreo urgen ță ș i refuz ă s ă intervin ă pentru Sabina, de ș i Oana insist ă c ă ar putea fi ceva serios. Mihai e în continuare cu gândul la re ț ete de pr ă jituri. Protagonista nu are la dispozi ț ie vreo alt ă arm ă în afara telefonului ș i este nevoit ă s ă încerce s ă a fl e mai multe detalii despre starea prietenei sale, sunând în mod repe- tat pe la spitale, cuno ș tin ț e, ba chiar ș i un fost amant. Nimeni nu pare c ă o poate ajuta (sau, pur ș i simplu, nu vrea), iar, în momentul în care a flă c ă Sabina a n ă scut deja, dar a fost separat ă de bebelu ș (protocolul Covid), începe o nou ă serie de telefoane, desp ă r ț irea mamei de copil fi ind, în perspectiva ei, de netolerat (lucru destul de bizar, mai ales în condi ț iile în care a flă m c ă Sabina sufer ă ș i de pancreatit ă ș i, oricum, a fost mutat ă la un alt spital). De ș i povestea î ș i propune ca astfel s ă urce o treapt ă în dramatism ș i problematiz ă ri morale, la fel ca în primul tablou, aceasta începe s ă piard ă din energie, telefoanele neîncetate, repetitive ș i previ- zibile nu reu ș esc s ă urneasc ă cu adev ă rat temele grele pe care scenariul le promite, ș i alunec ă , u ș or, într-o zon ă mai degrab ă tezist ă , cu accente critice la adresa proto- coalelor medicale, inspirate mai degrab ă din discursul conspira ț ionist care a înso ț it perioada Pandemiei (la care Puiu a aderat
Întotdeauna”. Înc ă de la prima întrebare ( ș i primul r ă spuns), în ț elegem cam cum va decurge „interviul”. „Sim ț i ț i c ă sunte ț i împotriva lumii?”, sun ă întrebarea la care Ioana r ă spunde scurt: „Niciodat ă ”. Apoi adaug ă : „Lumea este împotriva mea”. O r ă sturnare cu efect comic, dar ș i un prim mare indiciu c ă avem de-a face cu un caz clasic de narcisism (caricaturizat aici destul de gros). Pe m ă sur ă ce înaint ă m cu întreb ă rile, cu interpretarea lor ș i r ă spunsurile ofe- rite de Ioana, fi lmul începe s ă comunice subtil ș i cu publicul, devenind, el însu ș i, ț inta grilei respective. Începi, instinctiv, s ă te autoevaluezi ș i s ă completezi mental grila respectiv ă , apoi s ă compari r ă spunsul t ă u cu cel al personajului de pe ecran, ca mai apoi s ă a ș tep ț i discu ț ia care se na ș te în cabinet pe baza acestui lucru. Un efect foarte interesant, care îns ă se dilueaz ă destul de rapid, deoarece fi lmul pierde din com- bustibil destul de devreme ș i se mul ț ume ș te s ă recurg ă la acelea ș i dou ă -trei mecanisme comice, pe care le repet ă ș i care î ș i pierd, încet-încet, din efect ș i impact. Pe Ioana începem s ă o în ț elegem înc ă din primele 20 de minute, iar pân ă la fi nal nu mai vedem nicio masc ă s ă cad ă sau vreo tr ă s ă tur ă nou ă eviden ț iat ă , ceea ce face ca acest portret s ă r ă mân ă destul de super fi cial, mai ales în contextul în care m ă a ș teptam ca leg ă tura dintre Pandemie ș i explozia de clien ț i noi pe care terapeu ț ii i-au avut s ă fi e exploatat ă ceva mai atent. M ă iestria regizoral ă transcende îns ă aceste mici neajunsuri. Pentru a reda întreaga scen ă , Puiu s-a folosit de un singur cadru-secven ță , construit cu migal ă ș i cu un control chirurgical asupra elementelor, care, iat ă , nu s-a pr ă fuit deloc în to ț i ace ș ti ani. Plasând camera pe trepied ș i limitând mi ș c ă rile de aparat la câteva panoram ă ri timide, Puiu a ș az ă spectatorul la distan ț a optim ă fa ță de ac ț iune: este destul de aproape cât s ă poat ă observa orice micro- expresie ar ap ă rea pe chipul Oanei atunci când e surprins ă de vreun r ă spuns, dar
Adrian Ionescu M MXX este cel mai recent fi lm regizat de Cristi Puiu ș i reprezint ă , oarecum paradoxal, un pas înapoi în ceea ce prive ș te natura formal ă a abor- d ă rii cinematogra fi ce, o revenire la tu ș ele mult discutatului Nou Cinema Românesc ș i la elementele sale speci fi ce, exploatate magistral de Puiu în Marfa ș i banii (2001), Moartea domnului L ă z ă rescu (2005) sau Sieranevada (2016). Dup ă scurta incur- siune experimental ă ( ș i ca epoc ă , dar ș i ca form ă ) din Malmkrog (2020), un pariu îndr ă zne ț , dar par ț ial necâ ș tig ă tor, Puiu revine în apartamentele ș i vie ț ile oamenilor contemporani, oameni care vorbesc ș i arat ă ca noi, oameni chinui ț i de acelea ș i angoase, întreb ă ri existen ț iale ș i drame familiale. MMXX discut ă despre anul 2020, despre societatea a fl at ă în plin ă pandemie Covid, ș i pune o lup ă fi n ă pe situa ț iile ș i compor- tamentele umane pe undeva speci fi ce acelei perioade. Împ ă r ț it în patru mediumetraje cu registre diferite (primele trei au scena- riile lucrate de c ă tre actori sub îndrumarea lui Puiu, al patrulea fi ind un fi lm de autor pur), care comunic ă la nivel estetic ș i tema- tic (precum ș i, vag, la nivel de personaje), MMXX î ș i ofer ă libertatea explor ă rii mai multor direc ț ii interconectate, mai mult sau mai pu ț in actuale. Primul fragment din omnibus este un gag cu psihologi ș i clien ț i, care se petrece în apartamentul Oanei Pfifer (Bianca Cuculici), acolo unde î ș i ț ine ș i orele de terapie. Terapeuta are o client ă nou ă , Ioana Elisabeta Macri (Otilia Panainte), care începe s ă tr ă nc ă neasc ă înc ă din pragul u ș ii, invadând întreaga înc ă pere cu per- sonalitatea sa expansiv ă , bombardând-o pe Oana – ș i, implicit, pe noi – cu detalii total irelevante, chiar aberante, cu efect comic imediat. Ș edin ț a const ă într-o list ă de 30 de întreb ă ri la care Ioana trebuie s ă r ă spund ă urmând o gril ă standard, care urc ă gradual de la „1. Niciodat ă ” la „5.
36
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker