CRONICA FILMULUI
par ț ial prin interven ț ia sa public ă pe acest subiect). Desigur, semnalarea unor problemele cu adev ă rat acute ale societ ăț ii (dezinteresul fa ță de cel de lâng ă noi, individualismul, sistemul medical dep ăș it, lupta sisi fi c ă a unei femei în încercarea disperat ă de a- ș i ajuta aproapele, precum ș i indiferen ț a celor din jur) rezist ă în prim-plan ș i ne oblig ă s ă ne reevalu ă m, noi în ș ine, modul în care ne raport ă m unii la al ț ii ș i la umanitate în general. Continu ă m cu episodul trei, care revine la un singur cadru-secven ță ș i un aparat a ș ezat cuminte pe trepied, cu dou ă per- sonaje. Suntem într-o înc ă pere dintr-un spital. Pe un fotoliu este Septimiu; lâng ă , întins pe o saltea, se a flă Eugen (Igor Babiac). Mizanscena ș i dinamica dintre cei doi trimit la primul tablou, amintind de o ș edin ță clasic ă de terapie. În timp ce Septimiu se testeaz ă pentru Covid ș i a ș teapt ă rezulta- tul testelor rapide, cu un ochi în telefon, unul pe teste ș i o ureche la Eugen, acesta din urm ă îi poveste ș te aventura vie ț ii sale, petrecut ă în urm ă cu câ ț iva ani, în Republica Moldova, pe vremea când era student la actorie (un comentariu subtil la condi ț ia tinerilor care vor s ă reu ș easc ă în bran șă ș i traiectoriile uneori cinice pe care via ț a le ia pentru ei). Eugen se dest ă inuie c ă , în urma celei mai frumoase nop ț i de amor din via ț a lui, a ajuns fa ță în fa ță cu un ma fi ot local, amantul femeii cu care petrecuse noaptea respectiv ă , un tip foarte periculos, cunoscut pentru modul brutal în care trata astfel de situa ț ii. Septimiu ascult ă destul de distant ș i mai arunc ă , din când în când, câte o glumi ță sau o întrebare al c ă rui r ă spuns nu îl prea intereseaz ă de fapt, iar fi lmul contureaz ă astfel tot mai clar tema izol ă rii ș i însingur ă rii omului contemporan – un comentariu care parc ă sugereaz ă c ă izolarea ș i pandemia au venit ca efect al acestui tip de comportament modern, ș i nu invers. Discursul problematic al lui Puiu se insinueaz ă din nou spre fi nal, atunci când Septimiu a flă despre modul în care ma fi o ț ii îmbr ă ca ț i tot timpul în negru execut ă ordi- nele ș e fi lor, f ă r ă a le chestiona în vreun fel (a ș a cum majoritatea oamenilor au urmat sfaturile autorit ăț ilor ș i medicilor în peri- oada Pandemiei, ni se sugereaz ă ), dar ș i în ultimul cadru, atunci când Septimiu ches- tioneaz ă foarte t ă ios diagnosticul pripit al
Bianca Cuculici ș i Laur Bondarenco
evanghelia. Dumnezeu este calea, trebuie doar s ă ne întoarcem c ă tre El, a ș a cum o fac Narcis ș i Consuelo la fi nalul scenei, atunci când ies din cas ă pentru a asista la slujba de pomenire. Dar Dumnezeu e mort, iar aceast ă che- mare c ă tre religie s-ar putea s ă aib ă efectul invers fa ță de cel dorit de Puiu: o ș i mai mare depresie în care s ă ne scufund ă m, treptat, cu to ț ii.
unei colege legate de un pacient în vârst ă suspect de Covid, sau când îi vedem pe protagoni ș ti îmbr ă când celebrele costume medicale albe, aluzia la ma fi o ț i, la unifor- mele ș i principiile lor fi ind evident ă ș i – îmi permit s ă spun – cam nefericit ă . Al patrulea – ș i ultimul – fragment este o capodoper ă marc ă înregistrat ă Cristi Puiu, despre care spuneam la început c ă a revenit la stilul care l-a consacrat ș i pe care aici, în foarte multe momente, a reu ș it s ă îl exploateze ș i s ă îl ridice peste propriile standarde. Filmul plonjeaz ă într-un realism tragic sublim, undeva la ț ar ă , pe versurile lui Nichita St ă nescu ș i cu un Drago ș Bucur magni fi c, în rolul lui Narcis, inspector la brigada de crim ă organizat ă , bântuit de încreng ă turile boln ă vicioase existente în sistem, în societate ș i în propria via ță , venit la slujba de dinaintea înmormânt ă rii unui coleg care s-a sinucis de teama bolii dege- nerative de care suferea. Vizibil afectat ș i cu gândul într-o mie de direc ț ii, Narcis trebuie s ă o interogheze pe Consuelo (Adelaida Perjoiu), o victim ă a tra fi cului de carne vie dispus ă s ă ofere infor- ma ț ii despre capii organiza ț iei ma fi ote. Pe m ă sur ă ce interogatoriul înainteaz ă , Puiu ne coboar ă tot mai adânc într-o groap ă tot mai întunecat ă . Ne las ă , treptat, metodic ș i lipsit de mil ă , f ă r ă oxigen sau speran ță . Lumea descris ă de Consuelo exist ă ș i este un co ș mar pe care multe femei ș i fete îl tr ă iesc zilnic. O lume în care boala, abuzul, violul ș i murd ă ria reprezint ă realitatea de zi cu zi. O lume a su fl etelor moarte, a exploat ă rii ș i a durerii de nedescris. Lacrimi. Singur ă tate. Întuneric. La fi nalul acestei înmormânt ă ri de viu a publicului, Puiu ne arat ă , totu ș i, lumina. Un cor bisericesc îi acompaniaz ă
MMXX România-Republica Moldova- Fran ţ a, 2023 Scenariul ș i regia: Cristi Puiu
Imaginea: Ivan Grincenco, Silviu Stavil ă Montajul: Sebastian Pereanu, Bogdan Z ă rnoianu, Ecaterina Iaschevici Sunetul: Alin Cre ț u, Ciprian Vidroiu, Alexandru Radu, Alexandru Dumitru, Christophe Vingtrinier Decorurile ș i costumele: Cristi Puiu Cu: Bianca Cuculici, Otilia Panainte, Laur Bondarenco, Florin Ț ibre, Igor Babiac, Adelaida Perjoiu, Drago ș Bucur, Dan Bordeianu, Aurelian Chioveanu, Marin Cumatrenco, Roxana Ogrendil, Adelina Ioana Toma Produc ţ ie: Mandragora ș i Block Media Management, în coproduc ț ie cu YOUBESC (Republica Moldova) Produc ă tori: Drago ș Bucur, Dorian
Bogu ță , Cristi Puiu, Anca Puiu Distribuitor: Iadasarecasa Durata: 160 de minute Premiera: 10 noiembrie 2023
Nr. 4 | 2023 37
Made with FlippingBook - Online magazine maker