FESTIVALURI
lungmetraj de fi c ț iune regizat de actorul grec Christos Passalis, chiar la premiera sa mondial ă din cadrul Festivalului de la Karlovy Vary. Nici atunci, nici acum nu m-a impresionat aceast ă nou ă crea ț ie a mi ș c ă rii „Greek Weird Wave”, în po fi da atmosferei suprarealiste ș i a chimiei dintre cei doi interpre ț i principali – regizorul însu ș i ș i extraordinara Angeliki Papoulia, amândoi colaboratori ai celebrului Yorgos Lanthimos (el a debutat ca actor în Dogtooth , unde ea o juca pe sora lui mai mare). Premisele narative sunt ofertante, dar cineastul s-a l ă sat sedus de universul creat ș i n-a mai g ă sit ie ș irea potrivit ă . Alte dou ă titluri, ambele remarcabile, le vizi- onasem în selec ț ia Premiilor Academiei Europene de Film. Blackbird Blackbird Blackberry , al treilea lungmetraj regizat de Elene Naveriani, o adaptare dup ă romanul omonim de Tamta Melashvili, are o prota- gonist ă fascinant ă – Etero, o femeie care ș i-a tr ă it to ț i cei 48 de ani într-un s ă tuc din Georgia, f ă r ă a- ș i dori – cel pu ț in pân ă acum – s ă aib ă de-a face cu al ț i b ă rba ț i în afar ă de tat ă l ș i fratele ei, deja mor ț i în planul prezent. Actri ț a care îi d ă via ță lui Etero, Eka Chavleishvili, merit ă toate pre- miile de interpretare. Ș i la 20,000 Species of Bees , debutul în lungmetrajul de fi c ț iune al cineastei spaniole Estibaliz Urresola Solaguren, m-a emo ț ionat micu ț a So fi a Otero, debutant ă la rândul ei; presta ț ia sa din acest fi lm a ajutat-o s ă devin ă cea mai tân ă r ă persoan ă care câ ș tig ă Ursul de Argint pentru rol principal la Berlinal ă . Cel dintâi fi lm cu adev ă rat nou pentru mine, dintre cele v ă zute la LIFFe, s-a dovedit o revela ț ie. LOLA (coproduc- ț ie Irlanda-Marea Britanie), debutul lui Andrew Legge, m-a captivat de la primul la ultimul cadru. Un story cu istorii alterna- tive, paradoxuri temporale ș i dileme etice, despre dou ă surori orfane, Mars (Stefanie Martini) ș i Th om (Emma Appleton), care au crescut ș i s-au educat singure în peri- oada interbelic ă . Prin 1938, tinerele concep ni ș te inven ț ii care î ș i dep ăș esc cu mult epoca, printre care un aparat ce capteaz ă unde radio din viitor. Botezat ă „LOLA” în amintirea mamei disp ă rute, inven ț ia ajunge s ă schimbe cursul con fl agra ț iei mondiale. Regizorul-(co)scenarist mani- puleaz ă me ș te ș ugit materialele de arhiv ă , integrându-le în pretinsul documentar
alb-negru pe care-l urm ă rim pe ecran, fi lmat cu tot felul de camere cu pelicul ă de 16 ș i 35 mm. LOLA e atât un fi lm feminist, surorile reprezentând dou ă direc ț ii eman- cipatoare complementare (arta ș i sim ț irea versus ș tiin ț a ș i ra ț iunea), cât ș i o declara ț ie de dragoste adresat ă cinematografului de un regizor care asimileaz ă creativ in fl uen ț e diverse (Woody Allen, Stanley Kubrick, Chris Marker, Quentin Tarantino ș .cl.). M-am bucurat c ă juriul nostru a acordat Premiul FIPRESCI acestui debut splendid al unui cineast demn de urm ă rit. În schimb, juriul „mare” a oferit pre- miul principal al competi ț iei, „King fi sher”, unei produc ț ii ungare care, în timp ce eram la Ljubljana, era prezentat ă la S ă pt ă mâna Filmului Maghiar de la Bucure ș ti. Al doilea lungmetraj al regizorului Ádám Császi, 3.000 de piese numerotate , este un fi lm politic inspirat de un spectacol budapestan de succes, semnat de acela ș i regizor. O comedie neagr ă cu mizanscene impun ă - toare, 3.000 de piese numerotate îi provoac ă permanent pe privitori s ă - ș i examineze prejudec ăț ile. Sec ț iunea „Perspectives” a mai inclus, surprinz ă tor pentru o competi ț ie a unui festival european, dou ă produc ț ii SUA (totu ș i, nu tocmai mainstream). Deopotriv ă pasionant ș i teri fi ant, Reality , debutul Tinei Satter, documenteaz ă în timp real interogatoriul la care a fost supus ă , în propria cas ă , Reality Winner (în acest rol, vedeta de serial Sydney Sweeney î ș i dezv ă luie stofa de mare actri ță ) de c ă tre doi agen ț i FBI, care o acuz ă c ă ar fi
transmis presei informa ț ii secrete privind implicarea Rusiei în alegerile din SUA din 2016. Th e Sweet East , debutul individual al regizorului Sean Price Williams, dup ă un scenariu al unui alt debutant, criticul de fi lm Nick Pinkerton, este un road movie dement, îmbibat cu umor negru, dar ș i cu idei/temeri de luat acas ă , despre hoin ă reala unei tinere prin „America profund ă ”. Prea pu ț in original, One Last Evening , debutul regizoral al actorului german Lukas Natrath, încearc ă s ă reînc ă lzeasc ă supa numit ă „Dogma 95” într-o tram ă foarte previzibil ă . Pu ț in prea original, Samsara , al treilea lungmetraj al cineas- tului spaniol Lois Patiño, se strofoc ă s ă stimuleze sim ț urile spectatorilor care asist ă sidera ț i la reîncarnarea su fl etului unei b ă trânele budiste din Laos într-o c ă pri ță , probabil agnostic ă , din Zanzibar. Dintre fi lmele din programul LIFFe 2023 la care am putut merge printre vizi- on ă rile obligatorii, m-a amuzat I Can’t Stop Biting You / Blood Friends , al cunos- cutului cineast nipon Mamoru Oshii, care ș i-a „ref ă cut” pentru cinema seria anime Vlad Love . Patru liceene, a c ă ror princi- pal ă activitate extracurricular ă o constituie donarea de sânge, întâlnesc o vampiri ță bicentenar ă , Mai Vlad Transylvania, care î ș i are obâr ș ia, desigur, în România. Mai are nevoie de sânge, dar nu poate ataca oameni, a ș a c ă noile ei prietene se ofer ă s-o ajute s ă se hr ă neasc ă . Nu întâmpl ă - tor, aceast ă fars ă hilar ă a fost prezentat în cadrul sec ț iunii „Extravaganza” a Festivalului.
3.000 de piese numerotate , r. Ádám Császi
Nr. 4 | 2023 59
Made with FlippingBook - Online magazine maker