Festivalul Interna ț ional de Film de la Cottbus O vedere din est
absurd. Episodul revolu ț ionar excelent documentat de regizor a avut loc la Sibiu, unde armata a luat prizonieri cadre ale securit ăț ii ș i mili ț iei, dar ș i, la gr ă mad ă , câ ț iva revolu ț ionari ghinioni ș ti, câ ț iva ș u ț i de etnie rom ă , un nefericit ș ofer care nu a r ă spuns la soma ț ie etc. To ț i ace ș tia, eticheta ț i ca „terori ș ti”, au fost depozita ț i într-un bazin dezafectat. Ce se întâmpl ă în acel bazin, dar ș i cu cei care-i p ă zesc ț ine de o lec ț ie despre absurdul oferit gratuit de istorie, dar permite cumva o în ț elegere a metabolismului complicat al unei astfel de mi ș c ă ri sociale care nu func ț ioneaz ă dup ă manual. Filmul regizorului georgian, ș i el minunat, urm ă re ș te ultimele zile, pe patul de spital, ale dictatorului sovietic Konstantin Cernenko, într-un moment delicat ș i periculos al transferului de putere, dar ș i al contempl ă rii ei dintr-un unghi insolit, cel al dictatorului însu ș i, pe care biologia îl tr ă deaz ă . Perspectiva îi este încredin ț at ă par ț ial ș i unei asistente medi- cale desemnate s ă -l îngrijeasc ă pe lide- rul maxim, în timp ce în jurul s ă u roiesc kaghebi ș ti aten ț i la fi ecare mi ș care sau cuvânt al celui ce de ț ine butonul ro ș u al rachetelor cu focoase nucleare. Omenescul în contextul pr ă bu ș irii fi zice ș i dezumani- zarea pe care puterea o genereaz ă sunt cele dou ă fa ț ete ale unei personalit ăț i dincolo de care se con fi gureaz ă , statuar ș i propa- gandistic, puterea sovietic ă . Interesate de o privire asupra societ ăț ii postcomuniste au fost regizoarea ucrai- nean ă Anna Buryachkova, cu fi lmul s ă u, Pentru totdeauna ( Forever-Forever ), ș i regi- zoarea sârb ă Nina Ognjanovi ć , cu Unde duc drumurile ( Where the Road Leads ). Anna Buryachkova a fost preocupat ă s ă redea imaginea societ ăț ii ucrainene în ceea ce ș i românii au experimentat, o perioad ă tulbure, de tranzi ț ie, ca perioada de depre- sie de dup ă dizolvarea Uniunii Sovietice, explorat ă prin intermediul adolescen ț i- lor confrunta ț i cu lipsa de perspectiv ă . Adolescen ț ii ucraineni tr ă iesc abandona ț i parc ă într-o lume f ă r ă adul ț i, unde ei se
joac ă violent-teribilist de-a adul ț ii, de-a durii anti-establishment, tr ă ind periculos, organiza ț i dup ă modelul bandelor, dar în acela ș i timp nesiguri, în deriv ă , c ă utând ceva ce nu are înc ă un chip ș i poate nicio- dat ă nu va dobândi un sens. Regizoarea a p ă truns în aceast ă lume prin intermediul unui personaj feminin, vulnerabil ș i, în acela ș i timp, descoperindu- ș i fermitatea ș i individualitatea, o adolescent ă lolitean ă , prins ă în jocul complicat al unor iubiri încruci ș ate. Cineasta sârb ă a propus un fi lm ultraminimalist, redus la câteva personaje pe scena con fi gurat ă de un sat sârbesc unde tot ce-i str ă in e, de la sine în ț eles, potrivnic, male fi c. Povestea spus ă simplu este cea a unui tân ă r care se întoarce pentru o scurt ă vizit ă în satul în care a locuit demult, atr ă - gând aten ț ia celor dou ă fete care ș i-l disput ă f ă r ă ș tirea lui, într-un con fl ict mai degrab ă imaginar, stârnind poten ț ialul violent- ș o- vin, na ț ionalist-extrem al localnicilor. Un colonel, care dispune de autoritatea cu care l-au învestit probabil R ă zboaiele Iugoslave, se plimb ă ț an ț o ș pe uli ț e ș i p ă streaz ă echi- librul precar al comunit ăț ii, st ă pânit ă de un resentiment ț â ș nind artezian cu fi ecare cuvânt rostit sau pahar dat pe gât. Filmul, care nu e lipsit de o doz ă de comic, este asem ă n ă tor unei piese de teatru al absur- dului, cu personaje decupate de o manier ă ionescian ă , animate de o idee fi x ă , focali- zate obsesiv pe o singur ă ac ț iune ș i reduse la câteva cli ș ee. Aproape ca tem ă de fi lmul regizoa- rei ucrainene, Lumin ă , lumin ă , lumin ă ( Light Light Light ), al fi nlandezei Inari Niemi, este povestea de dragoste dintre dou ă adolescente dintr-o comunitate con- servatoare, rela ț ie recuperat ă nostalgic atunci când una dintre prietene revine în locul în care povestea s-a desf ăș urat, având ca fi nal sinuciderea iubitei sale. Rememorarea este înc ă rcat ă de un sen- timent al propriei nea ș ez ă ri, al e ș ecului, a sentimentului c ă acea iubire juvenil ă a fost ș i singura autentic ă , singura menit ă s ă d ă inuie, de neînlocuit. Filmul este ș i o
Angelo Mitchievici T enta ț ia pe care o am la fi ecare festival este s ă observ o geome- trie, o ordine care se alc ă tuie ș te sub ochii mei, nu una decis ă de cel care a f ă cut selec ț ia fi lmelor intrate în competi ț ie. Festivalul Interna ț ional de Film de la Cottbus, intitulat ș i Festivalul Cinemaului Est-european, din al c ă rui juriu FIPRESCI am f ă cut parte în acest an, al ă turi de minuna ț ii critici de fi lm Katrin Hillgruber, din Germania, ș i Giuseppe Sedia, din Italia, este dedicat în mare parte cinematogra fi ei din Estul Europei. Cândva a existat ș i o Germanie de Est, în urma împ ă r ț irii sferelor de in fl uen ță de dup ă Al Doilea R ă zboi Mondial. Într-un fel, aceast ă selec ț ie r ă spunde indirect, în termenii pe care doar arta o poate face, la întrebarea nerostit ă : Ce înseamn ă Europa de Est v ă zut ă prin „ochii” celei de-a ș aptea arte? Reprezint ă ea mo ș tenirea ei cultural ă ș i politic ă ? Este actualitatea problemelor pe care le are? Este o idee care ne ț ine împre- un ă ? Este suma tuturor valorilor ei? Nu cred c ă selec ț ia a urmat un criteriu strict geogra fi c, dat fi ind faptul c ă în ea s-au a fl at un fi lm fi nlandez ș i altul din Azerbaidjan. Estul ar fi atunci Orient, sau un Occident apropiat geogra fi c de R ă s ă ritul Federa ț iei Ruse. Cred c ă dimensiunea istorico-poli- tic ă î ș i g ă se ș te întotdeauna un loc în selec- ț ia fi lmelor, majoritatea statelor din estul Europei fi ind ex-comuniste, dictatoriale, pe model sovietic, ceea ce le amprenteaz ă memoria. Dou ă fi lme au fost decisive în ceea ce prive ș te aceast ă mo ș tenire politic ă ș i nu numai: fi lmul câ ș tig ă tor al Premiului FIPRESCI, Libertate , al lui Tudor Giurgiu, ș i Pacientul nr. 1 , al regizorului georgian Rezo Gigineishvili. Filmul lui Giurgiu, care a pl ă cut publicului, revine asupra unui moment controversat al singurei revolu ț ii sângeroase din Europa de Est – revolu ț ia din decembrie 1989 din România – cu un caz complicat, contradictoriu, împins c ă tre
60
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker