Drama Film Festival Firescul scurtmetrajului
c ă aceast ă libertate vine din lips ă , pu ț inii bani, pu ț inele oportunit ăț i etc. Nimic de felul ă sta nu a fost spus la Drama. Nu din nep ă sare, cred, ci din oroarea de locuri comune (este, totu ș i, un festival la a 46-a edi ț ie, oricât de tân ă r ă i-ar fi echipa), lao- lalt ă cu pasiunea simpl ă de a l ă sa lucrurile s ă se în ț eleag ă de la sine pe ecran. Despre inova ț ia ș i clarviziunea celor 20 de scurtmetraje din competi ț ia interna ț i- onal ă nu se poate spune ceva general – nu toate sunt într-atât de îndr ă zne ț e ș i ludice cum le prezint ă curatorul Yorgos Zois. Dar mi-e clar c ă , oriunde altundeva, cel mai liber dintre ele, Apostolii cinemaului / Apostles of Cinema , regizat de colectivul Ajabu Ajabu (Darragh Amelia, Gertrude Malizana, Jesse Gerard Moango ș i Cece Mlay), n-ar fi putut în veci s ă câ ș tige vreun premiu – c ă ci fi lmul lor nu arat ă a cinema, ci a reportaj TV, altfel spus, a „prost gust” ș i lips ă de creativitate. Fie oricum, juriul o fi - cial a fost destul de vizionar cât s ă îi ofere un premiu, dar nu f ă r ă precau ț ie: Premiul pentru cea mai bun ă produc ț ie, oferit de televiziunea francez ă TV5 Monde. „Creativitate” – doar c ă , adesea, crea- tivitatea cinemaului festivalier este mereu
C ă lin Boto U neori ui ț i c ă industriei cine- matografice prea pu ț in îi pas ă de scurtmetraje – rare- ori. Se poate întâmpla altfel la Drama, micul or ăș el grec din ă untrul c ă ruia timpul pare mai liber ca oriunde altundeva. C ă ci con ș tiin ț a loisirului, a siestei ș i totodat ă a nop ț ii, altfel spus, a timpului care apar ț ine oamenilor locului – acel dolce far niente mediteraneeano-bal- canic, deja cli ș eic – nu poate fi complexat ă de ra ț iunile industriale care au natura- lizat lungmetrajul în conven ț ia vizual ă . Niciodat ă nu am v ă zut atâ ț ia oameni stând – pur ș i simplu stând –, bucuro ș i de fi e- care minut, joc de lumini ș i peisaj lipsit de mister ale ora ș ului. Ce adesea numim ș coal ă a privirii aici pare a fi o (a)cas ă a privirii. Festivaluri de scurtmetraj se pot organiza oriunde, îns ă nu oriunde pot p ă rea fi re ș ti, libere de demagogie. C ă ci, se ș tie, discursul despre forma- tul scurt a înghe ț at în dou ă formul ă ri: c ă ar fi mai provocator decât lungmetrajul, mai artizanal, liber fi ind de constrângerile structurilor de produc ț ie ș i distribu ț ie; ș i
Pacientul nr. 1 , r. Rezo Gigineishvili
un tân ă r cuminte; în rest, fata intr ă într-o forma ț ie care cânt ă ceva psihedelic, incan- tatoriu, bazat pe improviza ț ie ș i c ă deri în trans ă , la care Ela se pricepe de minune. Trei mii de piese numerotate ( Th ree Th ousand Numbered Pieces ), al regizorului maghiar Ádám Csázi, a fost cel mai inte- lectual ș i experimental fi lm al festivalului, apropiat de un spectacol de teatru, care este ș i tema fi lmului. Un regizor de teatru î ș i selecteaz ă personajele din comunitatea rom ă , pentru o montare despre aceast ă comunitate. Actorii nu sunt profesioni ș ti, ci lua ț i din mediul lor, cel mai adesea infrac ț ional, cu povestea lor traumatic ă cu tot, regizorul reu ș ind performan ț a de a muta o cas ă ț ig ă neasc ă , cu pere ț i ș i interior cu tot, pe scen ă , pentru a realiza un efect de autenticitate. Personajele nu prezint ă altceva decât ceea ce sunt în mediul lor ș i nu promit, nici nu li se promite c ă , odat ă piesa încheiat ă , vor suferi vreo trans fi - gurare – ș i nici nu se petrece acest lucru. Regizorul vrea s ă demonteze cumva min- ciuna pioas ă a discursurilor false privind integrarea prin art ă , prin con ș tientizarea drepturilor minorit ăț ilor, prin cunoa ș te- rea cu valen ț e etno a culturii rome etc. Ceea ce î ș i dore ș te este s ă p ă trund ă mai adânc într-o lume înc ă rcat ă de violen ță ș i frustrare, în miezul fi erbinte ș i dureros al traumei fi ec ă ruia dintre personaje, copii b ă tu ț i s ă lbatic de ta ț i abuzivi, femei violate etc. În orice caz, fi lmul lui Ádám Csázi, în cruzimea sa, este revelator – un act de cunoa ș tere lipsit de eufemisme corecte politic, de dezideratele politicii minori- t ăț ilor, de ipocrizie.
T ă cerea bananierilor , r. Eneos Çarka
62
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker