Un viitor luminos , r. Nanni Moretti interna ţ ionale e cu atât mai marcant ă cu cât se ș tie c ă multe dintre titluri urmeaz ă s ă fi e în curând distribuite (unele au fost deja) pe ecranele noastre, precum Killers of the Flower Moon (r. Martin Scorsese), Fallen Leaves (r. Aki Kaurismäki), Th e Old Oak (r. Ken Loach), About Dry Grasses (r. Nuri Bilge Ceylan), Four Daughters (r. Kaouther Ben Hania), Perfect Days (r. Wim Wenders), A Brighter Tomorrow (r. Nanni Moretti), Poor Th ings (r. Yorgos Lanthimos), The Zone of Interest (r. Jonathan Glazer), Th e Taste of Th ings (r. Tr ầ n Anh Hùng) etc. Pentru mine atrac ţ ia maxim ă a fost reprezentat ă de acele fi lme marcate de tenta ţ ii autore fl exive sau metacinema- togra fi ce, o expresie a nevoii cinea ș tilor de a pune întreb ă ri legate de arta lor. Inspirat din fapte reale, documentate în scris ș i imagini fi lmate, Killers of the Flower Moon , de Martin Scorsese, fi c ţ io- nalizeaz ă povestea felului cum au fost uci ș i indigeni Osage de colonizatorii lacomi, ner ă bd ă tori s ă pun ă mâna pe p ă mânturile lor pline de z ă c ă minte petroliere. Filmul spune povestea din perspectiva celor care au fondat FBI-ul, prima institu ţ ie guver- namental ă care a investigat ș i sanc ţ ionat aceste crime. Totul este pus în „rama” unei emisiuni de radio care nareaz ă , cu mijoace reduse, povestea de interes na ţ ional, regi- zorul Scorsese încredin ț ându- ș i un mic rol, apari ţ ia sa subliniind, o dat ă în plus,
importan ţ a mesajului. Probabil câ ș tig ă to- rul Oscarului de anul viitor. Dimensiunea autore fl exiv ă e ș i mai pre- zent ă – ș i chiar obsesiv ă – în noul lung- metraj semnat de Nanni Moretti, Un viitor luminos . Portret al unui regizor în plin ă criz ă de crea ţ ie, dar ș i conjugal ă , personajul regizorului e jucat de Moretti însu ș i, pus pe ironizarea tarelor cinemaului de azi, dar ș i pe autoironie. Autoreprezentat ș i în fi lmele sale mai vechi, Caro diario sau Palombella rossa , regizorul discut ă lucrurile care i se par cu adev ă rat importante în cinema. El declara, într-un interviu ap ă rut în revista „Cahiers du Cinéma” (nr. 799, iunie 2023), c ă fi lmul „e un act de încredere în cinema”. Urm ă rind peripe ţ iile personale ș i profesio- nale ale regizorului Giovanni, care turneaz ă un fi lm despre venirea în Italia a unui circ maghiar în 1956, chiar în perioada inva- ziei sovietice asupra Budapestei, pentru a înn ă bu ș i marea mi ș care anticomunist ă declan ș at ă acolo, cineastul î ș i exprim ă ș i crezul politic legat de simpatiile de stânga ale unor ţă ri democratice, care nu s-au distan ţ at atunci ferm de stalinism. În plus, el include aluzii, declara ţ ii de admira ţ ie ș i fi lia ţ ie cine fi l ă , privindu-l în primul rând pe mult admiratul Fellini, apoi pe Kie ś lowski, Cassavetes, Tru ff aut ș i al ţ ii. Este o adev ă - rat ă pl ă cere s ă fi i implicat într-un astfel de joc cine fi l, în care, ca spectator, te sim ţ i cu adev ă rat un partener. Citate cine fi le ș i o reveren ţă la adresa
cinematografului (care poate vindeca ș i maladia singur ă t ăţ ii, de care sufer ă cuplul protagonist) g ă sim ș i în Frunze moarte , lungmetrajul lui Aki Kaurismäki premiat cu Marele Premiu FIPRESCI (în urma votului a 669 de critici din lumea întreag ă ) ș i cu Premiul Juriului la Cannes. Kaurismäki î ș i recunoa ș te din nou sim- patia sa fa ţă de americanul independent Jim Jarmusch, incluzînd un pasaj din Th e Dead Don’t Die , proiectat în sala de cinema unde se duc îndr ă gosti ţ ii. Filmul se refer ă ș i la al ţ i cinea ș ti îndr ă gi ţ i, precum Bresson, Godard, Chaplin sau Visconti, ș i este o rea fi rmare a poeticii lui Kaurismäki, mereu preocupat de destinul oamenilor marginaliza ţ i ș i ghinioni ș ti, descri ș i cu empatie ș i cu un umor irizat de triste ţ e. Reg ă sim ș i tr ă s ă turile recunoscute ale cinemaului s ă u (a fi rmat în lungmetraje precum Fata de la fabrica de chibrituri , Omul f ă r ă trecut, Le Havre ș i altele): umorul deadpan , un stil de joc distan ţ at, densa atmosfer ă nocturn ă . Acestor pl ă ceri cine fi le le-a fost ad ă u- gat ă sec ţ iunea de avanpremierele româ- ne ș ti (comentate în textul al ă turat, al lui Dinu Ioan-Nicula), concursul de proiecte „Works in Progress” (câ ș tigat de tinerele Sarra Tsorakidis ș i Ioana Grigore), concur- sul Filminute, „Write a Screenplay for...” (câ ș tigat de Ș erban Racovi ț eanu ș i Alex Ț ibu, pentru miniserie TV, ș i Zsigmond Kungl, pentru lungmetraj de fi c ț iune).
64
Nr. 4 | 2023
Made with FlippingBook - Online magazine maker