FESTIVALURI
Mare. Pân ă la Al Doilea R ă zboi Mondial, a fost o localitate multietnic ă , în care româ- nii erau abia a treia etnie, dup ă germani ș i evrei. Arhitectul evreu Nathan Juran (1907-2002) s-a n ă scut aici pe când ora ș ul se a fl a între grani ț ele Imperiului Austro- Ungar ș i a emigrat pe când avea cinci ani. A avut o carier ă lung ă în cinema ș i televiziune ș i a ob ț inut un Oscar pentru decorurile fi lmului Casa din vale / Ce verde era valea mea / How Green Was My Valley (r. John Ford, 1941), precum ș i o nominali- zare pentru Pe muchie de cu ț it / Th e Razor’s Edge (r. Edmund Goulding, 1947). Poate c ă autorit ăț ile vor a fl a în sfâr ș it despre el ș i îi vor ridica o statuie, c ă ci nicio cine- matogra fi e nu î ș i permite s ă ignore un asemenea cineast... Festivalul a început cu proiec ț ia unui fi lm pentru copii, Dumbrava minunat ă (r. Gheorghe Naghi, 1980), la care au partici- pat Iuliana Naghi ( fi ica regizorului), Silvia Cusursuz (monteuza) ș i Lauren ț iu Damian (pre ș edintele Uniunii Cinea ș tilor). În afar ă de concurs, au fost ș i alte fi lme importante, în primul rând Restul e t ă cere (2008), al lui Nae Caran fi l. Privind retrospectiv, consta- t ă m c ă mai multe cinematogra fi i mai mari, dar ș i mai mici, ș i-au omagiat înainta ș ii nu numai prin documentare de montaj, dar chiar ș i prin fi lme de fi c ț iune. Demersul lui Nae Caran fi l este original, desigur, iar apropierea de Inocen ță neprotejat ă (r. Du ș an Makavejev, 1968) ș i, mai ales, de amestecul de umor ș i duio ș ie din Acei oameni minuna ț i cu aparatele lor de fi lmat (Ji ř í Menzel, 1979) sau Nuovo Cinema Paradiso (Giuseppe Tornatore, 1988) nu îi scad din merite, ci îi stabilesc regizorului nostru rude ilustre. Proiec ț iile speciale ale fi lmelor Carbon (2022) ș i Libertate (2023) au umplut sala decent ă a Casei de Cultur ă din Gura Humorului ș i au impre- sionat publicul. Lungmetrajul lui Ion Bor ș e o foarte promi ță toare comedie a unui debutant, din care în ț elegem mai mult (inclusiv cu ajutorul unor inserturi nece- sare pentru unele regionalisme!) despre con fl ictul din Transnistria ș i despre istoria contemporan ă a Republicii Moldova decât din lucr ă ri istorice cu preten ț ii. Putem spune f ă r ă team ă chiar c ă aceast ă comedie constituie unul dintre cele mai bune fi lme realizate vreodat ă dincolo de Prut. Chiar de la debut, Ion Bor ș î ș i face loc lâng ă Emil
Loteanu, Vadim Derbeniov, Valeriu Gagiu ș i Igor Cobileanski. La fel, recentul fi lm al lui Tudor Giurgiu ne propune o viziune veridic ă asupra unui moment semni fi cativ al revolu ț iei din 1989, care a fost ignorat din diverse motive. La rândul s ă u, docu- mentarul Paradisul naivilor este o incur- siune surprinz ă toare ș i ironic ă în art ă ș i subcon ș tient, a ș a cum doar Copel Moscu o poate face. Selec ț ionerele Ruxandra Fulger ș i Ana Vlad ne-au propus 27 de filme din 12 ță ri, inclusiv câteva care p ă reau exotice. Juriul a fost compus din actri ț a Anamaria Marinca, regizorii Lauren ț iu Damian ș i Ovidiu Laz ă r ș i criticii Dana Duma ș i Mihai Fulger. Pe lâng ă ace ș tia, festivalul s-a bucurat de participarea lui Nae Caran fi l, Radu Igazsag (care a sus ț i- nut un masterclass de anima ț ie, binevenit pentru un public tân ă r predominant!), Titus Vîjeu, Iuliana Naghi, Silvia Cusursuz, Anca Moscu ș .a. Premiul pentru Cel mai bun film documentar a fost ob ț inut de Un medic , al regizorului kârgâz Alizhan Nasirov. Este nu numai povestea unui tân ă r medic cute- z ă tor, care cutreier ă c ă lare mun ț ii pentru a- ș i vedea pacien ț ii, dar ș i o întreprindere di fi cil ă pentru realizatorii care ș i-au urmat eroul. Imaginile cu medicul c ă lare str ă b ă - tând z ă pezile ne amintesc, f ă r ă s ă vrem, de Drumul (r. Serif Gören ș i Yilmaz Güney, 1982) sau Vremea cailor be ț i (r. Bahman Ghobadi, 2000). Juriul a decis: Cea mai bun ă regie a unui documentar a fost cea a fi lmului rusesc Z ă pada c ă dea t ă cut / Silently Fell the Snow (titlu poate inspirat de melo- dia lui Engelbert Humperdinck), al lui Ural Mahiyanov. Într-adev ă r, imaginile sunt într-o consonan ță deplin ă cu dialogurile triste. Spaniola Nayra Sanz Fuentes, cu Flying Fish , a ob ț inut premiul pentru Cea mai bun ă imagine a unui documentar, ea reu ș ind s ă ne surprind ă nu numai cu fi lm ă ri subacvatice, dar ș i cu perspectiva dinspre adânc spre suprafa ță . Premiul special al juriului a fost ob ț inut de Lili Tóth, din Ungaria, cu Pipás , un fi lm special despre problema (înc ă ) actual ă a accept ă rii în societate. Premiul special oferit de Cinelab a fost ob ț inut de Toate neamurile , fi lmul Alexandrei Diaconu, o viziune cu umor fi n asupra riturilor fune- rare în contextul epidemiei recente.
Cel mai bun film studen ț esc a fost considerat Blocat în propriul fi lm , al lui Alexandru Oi ță de la UNATC. Este un fi lm care surprinde spectatorul, dedicat unui anti-erou: regizorul Andrei C ă t ă lin B ă leanu, ajuns homeless. Alina Ciuchi, tot de la UNATC, a primit premiul pentru cea mai bun ă imagine a unui fi lm studen- ț esc cu fi lmul Eu ș i sora mea (r. Th eodor Ioni ță ), care a reu ș it s ă poten ț eze vizual o dram ă de familie. La categoria fi lm turistic, premiul a fost ob ț inut de un fi lm mexican, Yaxce’oob , al lui Pablo Cruz Villalba. El constituie o incursiune în via ț a maya ș ilor din Yucatan. Transplantarea unui arbore de kapok devine o metafor ă a conserv ă rii culturii acestora. Premiul pentru digiporam ă a fost ob ț inut de Cristian P ă sat, din Republica Moldova, cu Doors N.O.U. , o impresio- nant ă succesiune de fotogra fi i cu por ț i. Nu pot fi trecute cu vederea celelalte evenimente din timpul festivalului. Este vorba despre vernisajele expozi ț iilor „Ecou de lumin ă ”, constând în spectacu- loase fotogra fi i speologice ale lui Cristian Tzecu ș i Cosmin Nistor, sau ,,Cum respir ă p ă mântul”, cu fotogra fi ile regizorului Dan Mihalcea având în obiectiv vulcanii noro- io ș i de la Berca, lucr ă ri care parc ă evoc ă na ș terea planetei. Ne-am putut bucura ș i de un concert cu muzic ă din fi lme celebre, sus ț inut de Essenza Quartet. Nu în ultimul rând, trebuie s ă men ț io- n ă m lans ă rile de carte de fi lm (pentru care a fost un an bun!). Trebuie men ț ionate c ă r ț ile despre Gopo marcând centenarul na ș terii marelui cineast, ,,Gopo în 100 de pagini de band ă desenat ă ” ș i „Gopo în 100 de amintiri”, lansate în prezen ț a nepoatei regi- zorului Ion Popescu Gopo, Anca Moscu, coordonatoarea celor dou ă lucr ă ri, ș i, mai ales, „Gopo 100”, a Danei Duma, care ș i-a dedicat cu succes o mare parte a carierei ș tiin ț i fi ce anima ț iei române ș ti ș i creatorului Omule ț ului. Titus Vîjeu, foarte productiv în ultimii ani, ne-a propus „Copel Moscu – voca ț ia documentarului cinematogra fi c”. Dup ă Wajda, Pi ț a, Daneliuc, M ă rgineanu, Elisabeta Bostan sau Florin Mih ă ilescu, iat ă c ă Titus Vîjeu se apropie, cu farmecul inconfundabil al scrisului s ă u, de opera lui Copel Moscu, un documentarist cu fi lme pu ț ine, îns ă memorabile.
Nr. 4 | 2023 69
Made with FlippingBook - Online magazine maker