Chiar Sergiu Nicolaescu a f ă cut ceva în acest sens cu Carol I (2009). Reginei Maria i-a fost dedicat Câte ceva despre Regina Maria (r. Sorin Ilie ș iu, 2006), Maria – Inima României ( fi lm TV, r. Trevor Poots, 2018) ș i, mai recent, Maria, Regina României / Queen Marie of Romania (r. Alexis Cahill ș i Brigitte Drodtlo ff , 2019). La rândul ei, contemporana ș i uneori rivala reginei, prin ț esa Martha Bibescu (1886-1973), a devenit recent obiectul unor „restituiri” cu mijloacele documen- tarului: M.B. – Doamna cu tranda fi ri (r. Cristina Nichitu ș , 2002) ș i, foarte recent, Martha Bibescu, Nimfa Europa (r. Sabina Pop, 2023). Dup ă o carier ă prodigioas ă la Studioul „Alexandru Sahia” ș i apoi în TVR, Sabina Pop era amintit ă doar ca autoare a unor fi lme memorabile precum Ioane, cum e la construc ț ii? (1983) ș i Panc (1990). Iat ă c ă ea revine în aten ț ia publicului cu modestie ș i har, dar mai ales f ă r ă s ă se lase dominat ă de statura eroinei fi lmului. Ș i, precum toate filmele valoroase, nu ne ofer ă
concluzii, ci mai degrab ă întreb ă ri. Sabina Pop dovede ș te din nou c ă este probabil cea mai bun ă regizoare de fi lme documentare de la noi. Filmul ei despre Martha Bibescu nu beneficiaz ă de interpretarea unei actri ț e ș i de dramatismul unei fi c ț iuni, îns ă nu e mai pu ț in artistic, c ă ci reu ș e ș te s ă ne-o arate pe prin ț es ă ca pe o fi in ță vie, în toat ă complexitatea ei, dincolo de aparen ț a str ă lucitoare. În ț elegem drama unei femei cu un so ț playboy, a unei con- curente a unei alte personalit ăț i feminine a epocii (Regina Maria), faptul c ă a trebuit s ă îndure acuza ț ia nedreapt ă de colabo- rare cu inamicul în Marele R ă zboi sau c ă la senectute a fost nevoit ă s ă tr ă iasc ă în exil ș i s ă g ă seasc ă mijloace pentru a- ș i între ț ine familia. Acest fi lm al Sabinei Pop e un model de clasicism al unei regizoare consacrate, care a g ă sit o formul ă în care integreaz ă precis contrapunctul muzi- cii ș i comentariul din o ff , ca ș i ritmul ș i imaginile diverse, între care apar unele în mi ș care ș i cu sunet cu prin ț esa ob ț inute din Fran ț a, pe care românii nu au putut
s ă le vad ă pân ă acum. Se mai adaug ă o înregistrare audio emo ț ionant ă cu Mircea Eliade, care îi aduce un omagiu prin ț esei când devine membru al Academiei Regale belgiene, chiar în locul ei. Trebuie eviden- ț iat ă ș i documentarea riguroas ă , la care au contribuit Sorina Neac ș u ș i chiar câ ț iva consultan ț i. Imaginile lui Ion Cristodulo ș i Florin Ro ș u, precum ș i montajul lui Lauren ț iu N ă stase, contribuie decisiv la acest fi lm. Parcul de la Mogo ș oaia tocmai în vremea în fl oririi iri ș ilor (planta ț i de George Valentin Bibescu ca semn de dragoste pentru so ț ia sa) sau c ă l ă toria cu trenul, ca laitmotiv, sunt pilduitoare. Exist ă ș i o sc ă pare, probabil la montaj: povestitorul din o ff omite s ă men ț ioneze moartea so ț ului, care explic ă în parte di fi cult ăț ile fi nanciare ale prin ț esei la senectute. Cred c ă ar mai trebui men ț ionat c ă este vorba despre un documentar cu un buget important, dar nu ob ț inut de la CNC, ci de la Asocia ț ia Cultural ă „Patrimoniu pentru viitor”.
C ă r ă rile gloriei, de la Kubrick la Pintilie, via Joyce
un atac nes ă buit în numele unei cauze dinainte pierdute) a ș teapt ă îngrozite ordinul urm ă torului atac, unde ș tiu c ă au pu ț ini sor ț i de izbând ă . Întrebarea colo- nelului e valabil ă ș i azi. Atâta doar c ă sunt destui de pu ț ini cei care doresc s ă întrebe autorit ăț ile dac ă într-adev ă r dau crezare lungului ș ir de informa ț ii contradictorii, trunchiate, tenden ț ioase, univoce etc. pe care, prin jurnali ș tii flă mânzi de „senza ț ii tari”, le propag ă agresiv în mass-media. Din cei trei solda ț i, ale ș i la întâmplare pentru a fi executa ț i pentru „la ș itate” în fi lmul lui Stanley Kubrick din 1957 (dup ă un verdict ce fusese stabilit dinainte de generali a c ă ror ocupa ț iune mintal ă era la cucerirea câtorva teritorii inamice, cu orice pre ț ș i orice sacri fi ciu – al solda ț ilor de rând, nu al lor), doar unul prime ș te
de bun ă voie s ă se spovedeasc ă în timpul scurt ce le-a r ă mas pân ă la împu ș carea de plutonul de execu ț ie. Al doilea recu- noa ș te c ă n-a fost prea religios la via ț a lui, îns ă , când îl aude pe preot spunân- du-i c ă Dumnezeu este oricând gata s ă -i despov ă reze con ș tiin ț a, îl întreab ă dac ă ar dori s ă -i primeasc ă spovedania. Al treilea, despre care se spunea c ă fusese cel mai viteaz pe câmpul de lupt ă (de ș i to ț i trei se dovediser ă curajo ș i), se revolt ă ivankara- mazovian ș i, dup ă ce tocmai îl atacase pe preot, prime ș te un pumn zdrav ă n de la cel ce urma s ă - ș i m ă rturiseasc ă p ă catele. Î ș i pierde cuno ș tin ț a, iar a doua zi e ciupit de obraz, cu inten ț ia de a nu atârna inert de stâlpul infamiei. Secven ț a din C ă r ă rile gloriei mi-a amin- tit de scena de dinaintea execu ț iei bravilor
Marian Sorin R ă dulescu C olonelul onest ș i cumsecade din C ă r ă rile gloriei ascult ă explica ț iile generalului cinic referitoare la „necesitatea de a da exemple” (adic ă de a împu ș ca arbitrar trei solda ț i sub la fel de arbitrara învinuire de „la ș itate”), pentru c ă „solda ț ii a ș teapt ă de la o fiț erii superiori fermitate, la fel cum un copil a ș teapt ă sa vad ă fermitate ș i stricte ț e în comportamentul tat ă lui”. Î ș i întreab ă , retoric, superiorul în dou ă rânduri: „Dumneavoastr ă crede ț i ceea ce spune ț i?”. Drept r ă spuns, prime ș te un zâmbet complice, dup ă care cinicul general se scuz ă ș i se întoarce înapoi în salon, unde petrecerea (dat ă de el) e în toi. În preajma comandamentului, trupele (decimate dup ă
Nr. 4 | 2023 71
Made with FlippingBook - Online magazine maker