CARTEA DE CINEMA
Copel Moscu – Voca ț ia documentarului cinematografic de Titus Vîjeu O via ţă frumos curg ă toare
a soarelui”. Lumea celor ce muncesc în subteran este reiterat ă în C ă ut ă torii de aur (1983) ș i Vârsta de aram ă (1987), întregind astfel o trilogie care impune în lumea cine- fi lilor – doar ace ș tia au fost ș i sunt sensibili la formatul documentarului de scurtmetraj – o imagine radical diferit ă de amprenta proletcultist ă pe care o pusese Dan De ș liu asupra lor, cu trei decenii înainte, odat ă cu poemul „Minerii din Maramure ș ”. Din p ă cate, le vor mai trebui doar trei ani spre a se compromite din nou, cu largul concurs al comilitonilor de tinere ț e stalinist ă ș i disiden ță gorbaciovist ă ai poetului-actor. Provenit din comunitatea evreiasc ă a ora ș ului Piatra Neam ț , Copel Moscu ofer ă c ă r ț ii lui Titus Vîjeu rememor ă ri pre ț ioase
dintre ace ș tia). Obâr ș ia nem ț ean ă a regi- zorului se face sim ț it ă în Pe malul Ozanei (1984) ș i Intrarea unui tren în gar ă (1988), ambele fi lme distinse cu Marele Premiu al Asocia ț iei Cinea ș tilor, fapt menit s ă certi- fi ce, conform exegetului, „marca tân ă rului cineast care de ț ine arta nara ț iunii vizuale în absen ț a oric ă rui elan retoric al epocii”. În primul documentar, liceul agricol din Târgu Neam ț devine scena unde destinul bate la u șă prin notele lui Beethoven ș i vocea lui Iosif Sava, anticipând paradoxal (b ă ie ț i deviriliza ț i, fete urcând la volanul tractorului) schimbarea actual ă a patter- nurilor de gen. În acea vreme, s-a re ț inut satira înv ă luitoare la adresa gon flă rii isto- riei (zimbrii retra ș i la vatr ă ) ș i echivocul uzual al metaforei (calea ferat ă pe care p ăș esc liceenii e un drum în construc ț ie sau unul ce nu duce nic ă ieri?). În al doilea fi lm, cu titlul parafrazând celebra pro- duc ț ie a fra ț ilor Lumière care nemurise micu ț a gar ă La Ciotat, Titus Vîjeu dece- leaz ă ecouri din Nikita Mihalkov în idila ce se pre fi gureaz ă între ceferistul care aduce bobinele de pelicul ă ș i proiec ț ionista care le preia. La fel de mult se insereaz ă ecouri ale noului val cehoslovac (Nová Vlna), curent pe care Copel Moscu îl admir ă . Mai presus de acestea, profesorul Vîjeu vorbe ș te (invocând textele lui Paul Rotha ș i Joris Ivens) despre „elocin ț a imaginii” din fi lmele cineastului, rod al colabor ă rii sale permanente cu Otto Urbanschi, c ă ruia volumul îi aduce o meritat ă laudatio. Un loc aparte în volum îl de ț ine istori- sirea ostraciz ă rii fi lmului din 1985 – Într-o zi ca oricare alta – c ă tre recluziunea (... în condi ț ii de maxim ă siguran ță ) la Jilava, în locul acestui „Director’s Cut” trimis la Arhiva Na ț ional ă de Filme fi ind prezentat, pentru cifra de plan de la Sahia, un montaj pe care Copel Moscu nu ș i l-a asumat. În 1990, rebotezat Va veni o zi , „dup ă obice- iul arhaic al schimb ă rii numelui copiilor amenin ț a ț i de moarte, ca o a doua ș ans ă oferit ă de via ță ” (cum spumos gloseaz ă Titus Vîjeu), filmul despre sacrificiile
Dinu-Ioan Nicula D up ă ce a dedicat mai multe monografii cu prec ă dere reprezentan ț ilor genera ț iei ’70 – cu dou ă excep ț ii, supe- rioare ca vârst ă –, Titus Vîjeu s-a îndreptat, tot sub egida Editurii Noi Media Print, c ă tre un cineast optzecist: Copel Moscu. Teritoriul pe care acum p ăș e ș te autorul c ă r ț ii, cu aceea ș i siguran ță , nu mai este hr ă nit de fi lonul realist, ce devoala „curtea din spate a socialismului românesc” (anto- logica formul ă a unui culturnic de vaz ă ), ci de ironia când blând ă , când mordant ă , reg ă sit ă ș i în literatur ă , dac ă ar fi s ă ne gândim la prozele lui Mircea Nedelciu sau la poeziile lui Traian T. Co ș ovei. Dat fi ind c ă pân ă acum a abordat doar creatori din domeniul fi c ț iunii, Titus Vîjeu simte impulsul didactic de a- ș i deschide volumul printr-o incursiune în istoria documentarului universal, spre a-l ipos- tazia apoi pe solul românesc, încadrându-l astfel pe Copel Moscu într-o fi lia ț ie ono- rant ă , pe care deceniul de vârf al cineas- tului (1982-1992) o justi fi c ă . Anii a fi rm ă - rii sale au fost unii di fi cili în activitatea Studioului „Alexandru Sahia” – la care a fost repartizat dup ă absolvirea IATC, clasa Geo Saizescu, în 1979 –, iar monograful red ă cu just ă m ă sur ă tribula ț iile disputelor cu cenzura pe care le-au dus congenerii lui Copel Moscu. Cu abilitate, acesta a reu ș it s ă debuteze în 1982 cu Serali ș tii , fi lm dedicat unui personaj colectiv – minerii – înc ă incomod la acea vreme, pentru c ă trecuser ă doar cinci ani de la mi ș c ă rile de protest din Valea Jiului. Regizorul le descoper ă latura sensibil ă , reverberând în uimirea lor copil ă reasc ă la întâlnirea cu marea (mod subtil de a bate la înalte ș i ferecate por ț i, spre reabilitarea lor), iar Titus Vîjeu salut ă „o permanent ă circula ț ie a motivelor cosmice ș i telurice, r ă sfrânte în existen ț a unor oameni care tr ă iesc pre- ponderent în umbr ă ș i întuneric, dar aspi- rând permanent spre lumina binef ă c ă toare
pentru istoria anilor ’50-’60, demonstrând un talent de povestitor demn de invidiat de c ă tre mul ț i scenari ș ti, precum ș i o acu- itate portretistic ă memorabil ă (de pild ă în a ni-l aduce în fa ț a ochilor pe Ș im ș oler, un instrumentist evreu pe care docu- mentaristul îl redescoper ă peste Ocean, dup ă ce fostul s ă u coleg ș i-a f ă cut coming out -ul). Coabitarea cu majoritatea orto- dox ă – într-o vreme în care, ce-i drept, diferen ț ele religioase erau netezite cu buldozerul – reprezint ă un exemplu de toleran ță reciproc ă , pe care Titus Vîjeu îl salut ă într-un spirit ecumenic care pare s ă dea binecuvântare tuturor celor ce o merit ă (iar Copel Moscu este, neîndoielnic, unul
Nr. 4 | 2023 73
Made with FlippingBook - Online magazine maker