a ș a, spun autorii. În Cea mai fericit ă fat ă din lume (2009), de pild ă , ei v ă d interesul ludic pentru vodevil al cineastului, mult mai evident ulterior, ș i îi simt „u ș oara nelini ș te fa ță de capitalism”, asupra c ă reia Noul Cinema Românesc, de ș i plin de reprezent ă ri ale violen ț ei capitalismului, nu obi ș nuia s ă insiste, f ă când ca aceast ă violen ță s ă se piard ă în peisaj, sau, alte- ori, s ă o justi fi ce prin disfunc ț ionalit ăț ile mo ș tenirii vechiului regim – a ș adar, Noul Cinema Românesc avea mai degrab ă o u ș oar ă nelini ș te fa ță de comunism. Acestea fi ind spuse – de c ă tre Gorzo ș i Laz ă r –, sunt perfect de acord c ă în multe fi lme ale Noului Val se întâmpl ă astfel, dar v ă d un discurs cel pu ț in asem ă n ă tor despre capitalism ș i în A fost sau n-a fost? , al lui Corneliu Porumboiu, cu care are în comun nu doar autore fl exivitatea cinema- togra fi c ă , ci ș i felul în care cinea ș tii, într-un mod enervant-comic, scot în eviden ță mijloacele de produc ț ie ale imaginii în capitalism, fi ind ș i un fi lm despre facerea unei emisiuni TV într-un studio dou ă miist improvizat, cu pauze publicitare, abuzuri ale patronului, audien ță , amenin ță ri cu judecata (a ș a cum Cea mai fericit ă fat ă din lume este un fi lm despre facerea unei reclame). Sigur, A fost sau n-a fost? este jenat ș i de comunism – o mare parte din umorul s ă u provine din desincronizarea timpurilor noi cu cele vechi –, dar cel pu ț in la fel de jenat de capitalism. De altfel – ș i asta are leg ă tur ă cu aceast ă carte în m ă sura în care a stârnit acest gând –, cred c ă o compara ț ie între Porumboiu ș i Jude ar putea duce departe: ce sunt Film pentru prieteni (2011, excelent analizat în carte) ș i Al doilea joc (2014), dac ă nu rezultate foarte diferite ale ideii împ ă rt ăș ite de a sabota atât caracterul public, cât ș i cel privat al unei înregistr ă ri video? De la publicarea „Beyond...” ș i pân ă ast ă zi, Radu Jude a mai lansat dou ă fi lme, lungmetrajul Nu a ș tepta prea mult de la sfâr ș itul lumii – analizat separat de Gorzo ș i Laz ă r într-un alt eseu din „Transilvania” – ș i scurtmetrajul Greetings from Crînga ș i , urmeaz ă s ă lanseze un altul – documen- tarul despre publicitate coregizat cu Christian Ferencz-Flatz – ș i mai lucreaz ă la unul de fi c ț iune, Dracula Park . Nu pot decât s ă sper la acelea ș i r ă bdare ș i aten ț ie la Jude.
Subiectul se face în ț eles din titlu, în tradi ț ie universitar ă – Radu Jude, cel mai prestigios cineast român al momentului, în ț eles dintr-o perspectiv ă de insiders aten ț i, foarte aten ț i, ai culturii române. Scris ă în englez ă la momentul potrivit – înainte ca Babardeal ă cu bucluc sau porno balamuc (2021) s ă câ ș tige Ursul de Aur la Berlinale, dar pe faz ă pentru a include o analiz ă -epilog despre el – ș i lansat ă abia anul acesta, cartea este providen ț ial ă , de senza ț ie: senza ț ia c ă Jude va fi mare, iar o bun ă în ț elegere a contextului românesc din ultimele trei secole, de la Valahia la „carmageddonul” bucure ș tean – expre- sia lor, de ș i a ș fi vrut s ă fi e a mea –, va fi necesar ă în ț elegerii cinemaului s ă u. Ceea ce nu înseamn ă c ă demersul ar fi oportu- nist – orice ar presupune oportunismul în cunoa ș tere –, c ă ci cei doi, fi e împreun ă (de la Aferim! încoace), fi e separat (mai cu seam ă Gorzo), au urm ă rit cariera lui Jude cu mult înainte. Bref, interesul lor a fost de curs ă lung ă , nu doar o clarviziune norocoas ă . Apoi, fi ind o colec ț ie de eseuri care au fost de sine st ă t ă toare în „Revista Transilvania”, ș i vor mai fi prin distribu ț ie universitar ă online, informa ț ia se reia de la capitol la altul, se continu ă , se completeaz ă , alteori pur ș i simplu se dubleaz ă , într-un fel asem ă n ă tor structurii din Tipogra fi c majuscul (2020), fi lmul lui Jude care le-a pl ă cut cel mai pu ț in celor doi. „De la Valahia la carmageddon” este o subestimare sau, în orice caz, o formulare în ș el ă toare – analiza lui Gorzo ș i Laz ă r dep ăș e ș te cu mult contextualiz ă rile istorice utilitare, Wikipedia ș i înc ă ceva în plus. Prin ea se în ț elege, de pild ă , con ș tiin ț a factual ă ș i totodat ă artistic ă a lui Aferim! , care con ț ine istoria continu ă a discrimi- n ă rii romilor în România, precum ș i isto- ria istoriei române ș ti, anume facerea – ș i receptarea – artei istorice în secolul XX: Independen ț a României (1912), epopeea na ț ional ă din timpul comunismului, fi l- mele cu haiduci, etno-rockul forma ț iei Phoenix, „Levantul” lui Mircea C ă rt ă rescu, în fi ne, De ce trag clopotele, Mitic ă ? (1990) ș i O var ă de neuitat (1994), ca începuturi târzii ale unui cinema istoric demisti fi - cator. Iar analiza fi lmului per se face clar jocul dialectic al lui Jude, în care starea de fapt a Valahiei sclavagiste este naturalizat ă ș i eternizat ă de locuitorii s ă i – victime
ș i c ă l ă i deopotriv ă , cu excep ț ia notabil ă a fugarului Car fi n (Toma Cuzin) – prin cultur ă (proverbe, zic ă tori, religie), iar, privind, spectatorul contemporan se con- frunt ă cu eviden ț a faptului c ă acea lume, atât de sigur ă de propriul fi resc, s-a înche- iat, dar totodat ă cu eviden ț a continuit ăț ilor culturale dintre o lume ș i o alta, prin care Jude î ș i d ă delirul umoristic (corup ț ie, clasism, un accident în tra fi c, Lumini ț a Gheorghiu ș i Victor Rebengiuc într-o apa- ri ț ie inevitabil morome ț ian ă etc.). La drept vorbind, cele mai palpitante capitole sunt cele despre cinemaul timpu- riu al cineastului, tocmai pentru c ă pare s ă existe un consens conform c ă ruia Jude a ren ă scut odat ă cu Aferim! . Sigur, Ursul de Argint la Berlinala lui 2015 a fost un game changer în termeni de prestigiu inter- na ț ional, dar, mai important, ș i un mare moment de individualizare artistic ă a lui Jude în Noul Cinema Românesc – ceva ce, de pild ă , C ă lin Peter Netzer nu a avut atunci când a câ ș tigat Ursul de Aur al aceluia ș i festival în 2013. De altfel, cartea puncteaz ă c ă , pân ă în 2015, fi lmele lui Jude au fost receptate autohton ca un fel de Nou Cinema Românesc minor, cu ace- lea ș i obsesii (trauma familial ă , deontologie ș i moral ă în general, via ț a instabil ă care poate fi deturnat ă ș i de cel mai mic eve- niment) ș i stilistici (cadrul lung, ac ț iunea de o zi, timpul mort). Ș i nu este tocmai
Nr. 4 | 2023 75
Made with FlippingBook - Online magazine maker