promovat ă de fi lm, a fost surprins, nu f ă r ă pl ă cere vizibil ă . Înc ă ezita s ă denumeasc ă westernul – precum teoreticianul fran- cez de la „Cahiers du Cinéma” – exclusiv „mitologic”. I-ar fi anexat ș i alte carac- teristici vizibile: epopee, legend ă , poem cavaleresc, tragedie... Îl considera pe Tom Mix „campion absolut al seriei mute” ș i-i pre ț uia foarte mult pe John Ford, Howard Hawks, John Sturges, Arthur Penn, Sam Fuller, Anthony Mann ș i Delmer Daves, care au marcat – prin fi lmele lor – transformarea erou- lui western. „Demiti fi cat, desacralizat, el înceteaz ă de a mai reprezenta epopeea, pentru a deveni un personaj de tragedie.” Cealalt ă carte a sa despre fi lme avusese un cu totul alt registru al interpret ă rii. „Comedia burlesc ă ” (1967) pornea de la ideea c ă „imagina ț ia popular ă a con- struit de-a lungul timpului câteva tipuri care s ă -i reprezinte, în lume ș i în tra- vestiuri de circumstan ță , aspira ț iile sale secrete, bucuriile, neîmplinirile, triste- ț ile. Eroul, Cer ș etorul, Revoltatul, Copilul, Sfântul, Nebunul, Trubadurul, Clovnul, Vagabondul, Vizionarul au fost, rând pe rând sau în acela ș i timp, solii simbolici, cu existen ță real ă sau închipuit ă , ai su fl etului popular”. În emisiunile „Clubul artelor” ș i „7 zile – 7 arte”, textele lui Iordan Chimet ș i-au a fl at locul meritat. Autorul lor avea o pl ă cut ă „voce de microfon”, convingân- du- ș i ascult ă torii cu mesajul lui cine fi l. Ș i, parc ă pentru a dovedi publicului c ă arta a ș aptea era deja o iubire asumat ă a multor c ă rturari ai secolului, c ă uta în opera marilor poe ț i texte lirice dedicate cinematografului. I-am sugerat s ă le adune într-o antologie consacrat ă de autori feluri ț i acelor „arlechini, ace ș ti lunatici, travesti ț i pentru o clip ă în clovni de circ (care) tr ă iesc într-un univers mai plin de surprize decât al nostru, într-o lume în care hohotul de râs are for ț a primordial ă a unui cutremur care cufund ă în mare un continent întreg”. Din p ă cate, proiectul nu s-a concreti- zat, probabil din cauza di fi cult ăț ii ob ț i- nerii drepturilor de traducere din partea unor edituri din lumea larg ă , „y compris l’URSS” (dac ă m ă gândesc la un frumos poem al lui Maiakovski). În schimb, a putut publica o splendid ă „antologie
copil ă rie, dar ș i din dorin ț a de a- ș i bucura nepo ț ii, despre care-mi vorbea întotdeauna cu bucurie ș i care i se adresau unchiului lor cu apelativul „Nenea Bau”... Ce fi lm minunat s-ar putea face despre via ț a acestui om blând ș i bun, mereu zâm- bitor, alergând de la o redac ț ie la alta ș i de la o bibliotec ă la alta! Un om care a încercat s ă reconstituie biogra fi a c ă r ț ilor sale, începând cu prima pe care-o scrisese („Închide ochii ș i vei vedea Ora ș ul”) ș i continuând cu cele ce i-au urmat (din care nu putea lipsi „Lamento pentru pe ș ti ș orul Baltazar”). Scria c ă r ț i f ă r ă a le putea proiecta apari- ț ia, date fi ind statutul s ă u de „paria literar” ș i como ț iile periodice ale vie ț ii noastre editoriale. Cele dou ă c ă r ț i de la Editura Meridiane, ap ă rute în „Biblioteca cine- fi lului” („Western” – 1966 ș i „Comedia burlesc ă ” – 1967) avuseser ă un destin lini ș tit, ca ș i „Eroi, fantome, ș oricei” (Ed. Meridiane – 1970), volum care nu este „o carte despre fi lm, ci una despre poezie”, dup ă cum avertiza autorul. Cu toate aceste preciz ă ri, ea con ț ine multe pagini remar- cabile despre Alfred Hitchcock ș i François Tru ff aut, despre Disney ori Steinberg, marele desenator a c ă rui gra fi c ă „poate exprima totul, chiar ș i cântecul”. Probabil c ă nici o alta dintre apari ț i- ile editoriale ale lui Iordan Chimet n-a avut „istoria particular ă , agitat ă ” a c ă r ț ii „Închide ochii ș i vei vedea Ora ș ul”, care trecuse prin mai multe ipostaze, „fusese început ă ș i p ă r ă sit ă , iubit ă ș i hulit ă de mai multe ori”. În edi ț ia a doua (Ed. Eminescu – 1979), postfa ț at ă de autor, se a flă ș i acest text programatic ce merit ă a fi reprodus de câte ori va fi cu putin ță : „Poate c ă unul din marile rosturi ale scriitorului, al oric ă rui artist – este de a privi cu ochi limpezi, puri, în jur, pentru a descoperi din nou adev ă - rurile banale, ignorate, risipite ș i pierdute mereu pe care trebuie s ă le a fl e”. Aceste „idei b ă trâne de care pomenea Joseph Conrad, în jurul c ă rora destinul spe ț ei s-a cl ă dit ca în jurul unei osii...”, au n ă scut o carte încânt ă toare, ce ar putea hr ă ni teri- toriul „fantasy” al fi lmului nostru. În fapt, avem de-a face, cum nota la apari ț ia ei Eugen Simion, cu „un basm modern, s ă spunem c ă nici desenele fantastice ale lui Walt Disney, nici fabulosul din basmele noastre nu sunt ignorate”.
a inocen ț ei” intitulat ă „Cele dou ă spre- zece luni ale visului” (Ed. Ion Creang ă , 1972), în care sunt prezente poeme ale unor eminen ț i autori, grupate dup ă lunile anului memorate de copilul din poemul lui Christian Morgenstern („Jaguarie”, „Zebruarie”, „Moartie”, „Caprilie”...), unul din poe ț ii prefera ț i ai lui Chimet, dar ș i al unei alte poete n ă scute la Gala ț i în aceea ș i lun ă ș i în acela ș i an (noiembrie 1924), inventatoare a unei limbi poetice noi („limba sparg ă ”): Nina Cassian. A f ă cut-o din nostalgie pentru propria-i
Nr. 4 | 2023 77
Made with FlippingBook - Online magazine maker