Înapoi la Cuprins
structurilor inconștiente, inclusiv contextul formării și modificării lor, apar unele teme convergente : Nevoia continuă a conceptului : cei mai mulți psihanaliști sunt de acord că acest concept, de inconștient, este un instrument esențial al înțelegerii unei realități fundamentale a minții umane: traversarea ei de diferite modalități de „reprezentări”, total separate de regulile cogniției de proces secundar. Inconștientul este în general construit ca un produs secundar inevitabil – atât unic, cât și universal – al „incompatibilităților” psihice dintre experiența individuală și viața în colectiv. Deși nucleul inconștientului este prezumat a apărea sau a fi „depozitat” în copilărie, în condiții traumatice, mintea adultă copleșită poate în orice moment al ciclului de viață să genereze noi regiuni de funcționare inconștientă. Inconștientul continuă să rămână o noțiune reper în multe școli de gândire, indiscutabil fără reificare și în contexte diferite între ele. Proces : Studiul proceselor, „procesării” și structurilor inconștiente este larg considerat la fel de important, atât teoretic, precum și clinic, în egală măsură cu analizele tradiționale ale conținutului inconștient. Tendința contemporană pare a se îndrepta către investigarea proceselor inconștiente cu dimensiunile lor fluide și structurate, ca atare, precum și către deconstruirea diferitelor straturi din funcționarea inconștientă: inițial considerate relativ „ilogice” și „noncomunicabile”, astăzi ele sunt văzute ca având propria logică și propriile moduri de comunicare. Sprijinirea pe un nivel de funcționare inconștientă și nu pe altele poate fi văzută ca un determinant important al reacției individului la tehnica analitică tradițională. Rolul proeminent al obiectului, relațiilor de obiect și interacțiunii divers conceptualizate: Teoriile relațiilor de obiect au dezvoltat un concept de inconștient bazat pe modelele relaționale ale minții, care presupune un rol proeminent al obiectului în formarea (și schimbarea) inconștientului. Printre diferitele modele conceptualizate de internalizare a experiențelor relaționale într-o interacțiune reciprocă cu bagajul pulsional/afectiv al nou- născutului, se numără concepția răspândită că, alături de recunoașterea și satisfacerea nevoilor corporale, abilitățile de mentalizare, simbolizare și comunicare ale îngrijitorilor primari, precum și propria lor viață inconștientă, sunt cruciale în constituirea și modularea conținutului, structurii și procesului inconștient și în articularea tuturor acestora cu regiunile mai raționale ale minții. În timp ce teoreticienii sinelui intersubiectiv relațional și ai atașamentului se concentrează pe rolul adultului în constituirea structurii psihice, dobândind recunoaștere largă, există o dezbatere continuă cu privire la mișcarea unora dintre abordările susținătorilor acestei optici către realitățile „psihologice” cognitive, subiective și intersubiective și îndepărtarea de viziunea dinamică asupra inconștientului ca purtător de conflict, impregnat de sexualitate infantilă și de „altul” ireductibil. Mulți scriitori contemporani care au această convingere vizualizează teorii „cu două trasee” ale inconștientului, în care „inconștientul relațional”, ca și concept, permite alăturarea gândirii psihanalitice despre fenomenele dinamice intrapsihice și intersubiective. Participarea analistului: Rezultă din recunoașterea rolului obiectului în viața mentală inconștientă că manifestările contratransferențiale în aici-și-acum sunt în mod obișnuit
133
Made with FlippingBook Ebook Creator