Înapoi la Cuprins
În câteva articole și mai ales în ultima sa carte, Lo disruptivo y lo traumatico. Vivencias y experiencias [Disruptivul și traumaticul. Trăiri și experiențe], Moty Benyakar (2016) descrie „interpretările bazate pe trăiri”, care adresează capacitatea unică a analistului de a procesa intern experiențele pacientului. În acest fel, putem evita apelul la „interpretări cauzale” generale, care pot fi ineficiente pentru anumite tipuri de pacienți. Interpretările bazate pe experiențe trăite includ trei tipuri, respectiv, interpretări figurative, interpretări relaționale și interpretări semnificative. Gustavo Lanza Castelli (2015) discută conceptul de mentalizare și îl definește ca fiind o activitatea predominant preconștientă, adesea intuitivă și emoțională. Această activitate ne permite să înțelegem propriul comportament și pe al altora ca stări și procese mentale. Guillermo Lancelle (1984, 1999) introduce opera lui Kohut în psihoterapia argentinieni, ceea ce a dus la adoptarea conceptelor lui Kohut de către mulți autori intersubiectiviști din America Latină. Painceira (1997, 2002), Pelento (1992) și Valeros (1977), în schimb, au introdus și examinat în detaliu gândirea winnicottiană în America Latină, cu rezultate similare. Abel Fainstein a scris pe larg dintr-o perspectivă compatibilă cu perspectiva intersubiectivă. În Lo repetido y lo nuevo: las intervenciones del analista [Repetiția și noul. Intervențiile analistului], Fainstein (2007), pune întrebări interesante legate de practica psihanalitică contemporană, susținând valoarea uneori mai mare decât orice interpretare genială pe care o are permiterea satisfacerii ocazionale în timpul tratamentului a pacienților rezistenți prin fluctuații calculate ale neutralității analitice (Fainstein, 2007). Tot în Argentina, în afara instituțiilor psihanalitice tradiționale, Ricardo Rodulfo (2010-2012, comunicare verbală cu Nemirovsky) a avut contribuții semnificative la teoria intersubiectivității și la practica clinică. Perspectiva lui originală integrează propuneri teoretice și clinice ale lui Freud, Klein, Winnicott și urmașilor lor, precum și ale teoreticienilor francezi. El are un blog (http://www.ricardorodulfo.com), dedicat în special psihanalizei copilului. Jeanette Dryzun (2017), pe baza lui Hugo Bleichmar, Daniel Stern, Bjon Killingmo și Jessica Benjamin, printre alții, discută noțiunea de intimitate în câmpul conceptual al psihanalizei contemporane. El înțelege intimitatea ca experiență relațională care extinde granițele sinelui și creează o reciprocitate emoțională și mentală între participanți. Dryzun ilustrează diferite aspecte de împărtășire într-un spațiu relațional circumscris. Ea evidențiază fenomenele de întâlnire a minții între doi subiecți care doresc să se conecteze și să împărtășească stări subiective. Această punere în comun îndeplinește rolul de recunoaștere și afirmare reciprocă în contextul unei perspective centrate pe intersectarea lumii intrapsihice și intersubiective. Mai mult, numeroși analiști activi în universități și institute din diferitele provincii argentiniene au realizat sinteze relevante pentru curentul intersubiectiv între Freud, Winnicott, Piera Aulagnier și Lacan, aplicate la conceptualizări ale narcisismului, stimei de sine, rușinii și
207
Made with FlippingBook Ebook Creator