Înapoi la Cuprins
depresiei. Printre ei se numără Luis Hornstein, Roberto Arendar (2014) Jorge Rodriguez, Daniel Daniel și Eduardo Smalinsky, Alberto Samperisi și Elena Toranzo și alții. Și adepții teoriei atașamentului a lui Bowlby sunt tot mai mulți. Mario Marrone, Elsa Wolfberg, Eliana Montuori, Ines diBartolo, Costanza Duhalde, Maria P. Allona și Juan R. Aguilar, scriind din această perspectivă, aparțin sucursalei argentiniene a Rețelei Internaționale a Atașamentului (IAN), menționată, printre alții, de Lorena Muñoz-Muñoz (2017) în articolul sau intitulat Self regulation and attachment in childhood [Autoreglarea și atașamentul în copilărie]. În Chile, Juan F. Jordán-Moore (2008), unul dintre fondatorii Asociației Internaționale pentru Psihanaliză și Psihoterapie Relațională (IARPP) din Chile, își bazează abordarea pe perspectivele contextuale ale lui Humberto Maturana (1978) și José Antonio Infante (1968). Începând cu critica fenomenologilor privind tentativa pozitivismului de a elimina subiectivitatea observatorului, acest autor pune accent pe rolul fenomenologiei în înțelegerea celuilalt într-un mod nu este mediat de reprezentări conștiente. O astfel de abordare, susține Jordan, sugerează existența unui subiect corporal și a unei intersubiectivități primare în empatia fenomenologică. Abordarea intersubiectivă în psihanaliza chiliană (Rojas Jerez, Fernandez Depetris și alții) încorporează ideile lui Jung și ale școlii gestaltului precum și cele ale filosofiilor orientale (mai ales budismul, prin mindfulness) și ale psihodramei. Această abordare sintetizatoare este reprezentată de André Sassenfeld (2012) prin punerea în discuție a gândirii relaționale. În 2017 Sassenfeld a publicat El espacio hermeneutico [Spațiul hermeneutic], o explorare sintetică a intersecțiilor dintre filosofie și psihanaliza relațională, cu un Prolog scris de Donna Orange, în care aceasta arată că sinteza lui își are rădăcinile în cunoștințele vaste de istoria filosofiei, în special a existențialismului, fenomenologiei și hermeneuticii și în fluența sa atât în limba germană, cât și în filosofiile și psihanaliza nord-americană lecturate în versiunile lor originale. În Brazilia, contribuțiile lui Eizirik (2002) și Belmont (2016) sunt exemple ale accentului pus pe aplicarea teoriilor relaționale și a abordării intersubiective la materialul clinic bogat. În Mexic, acolo unde a trăit și s-a format Erik Fromm, întreaga generație de analiști între 1950 și 1974, Juan Tubert-Oklander și R. Hernandez de Tubert (2003) au creat o altă versiune sintetizatoare a școlii intersubiective, reformulând ideile lui Pichon-Rivière și ale lui Searles și combinându-le cu cele ale lui Winnicott și Kohut (Tubert-Oklander, 2006). Numeroasele lor articole teoretice și clinice de luare de poziție sunt accesibile în paginile revistei Aperturas Psicoanaliticas . Articolul lor La teoria del vinculo y la perspectiva relacional en psicoanalisis [Teoria legăturii și perspectiva relațională în psihanaliză] (Tubert 2016) este publică pe blogul lor. Și în Uruguay, Columbia, Panama, Honduras și Guatemala, au început să apară unele dezvoltări intersubiective incipiente, bazate pe ideile lui Winnicott.
208
Made with FlippingBook Ebook Creator