Înapoi la Cuprins
Studiile lui Delia Lenzi, Claudia Trentini et al. (2008) asupra mamelor care privesc expresiile de suferință sau de bucurie ale copiilor lor, prezintă activarea intensă a sistemului oglindă, în timp ce, atunci când privesc chipul copiilor cu o expresie mai neutră, mai ambiguă, se activează ariile frontal-parietale ale emisferei stângi. Utilizând perspectiva interdisciplinară a neuroștiinței dezvoltării afective (neuropsihanaliza) , Alan Schore (1999, 2011) și-a documentat propriile descoperiri revoluționare și pe cele ale multor altora, conform cărora cele două emisfere au tipare diferite de conexiuni cortical-subcorticale și roluri diferite în aspecte variate ale supraviețuirii și învățării despre sine în lume. Concentrarea pe maturizarea timpurie a emisferei drepte, dominante în primii trei ani ai vieții în contextul dezvoltării neurobiologiei atașamentului l-au condus la ipoteza că „auto-organizarea, în dezvoltarea creierului, are loc în contextul unei relații cu un alt sine, cu un alt creier” (Schore, 1996, p. 60). Tranzacțiile de atașament reprezintă tranzacțiile afective ale emisferei drepte dintre mamă și sugar (Schore, 1994). În literatura neurobiologică curentă, emisfera dreaptă este dominantă pentru „experiențele emoționale subiective” (Wittling & Roschmann, 1993). „Transferul interactiv al afectului dintre emisferele drepte ale diadelor mamă-sugar este [...] cel mai bine descris ca „intersubiectivitate” [...]. Studiile recente asupra emisferei drepte descriu neurobiologia neurosubiectivității ” (Schore, 1999, p.52). Schore sugerează că, la fel cum emisfera stângă își comunică stările către o altă emisferă stângă prin comportamente lingvistice conștiente, și emisfera dreaptă își comunică stările inconștiente prin prozodie, mișcări faciale fine, mișcări rapide ale ochilor, gesticulație, etc. către alte emisfere drepte care se acordează să primească aceste comunicări. Emisfera dreaptă vizual-spațială este descrisă ca non-lineară, fiind cel mai bine echipată pentru a reflecta și comunica stările emoționale ale fluxului energiei pulssionale non-lineare între componentele sistemului minte-corp autoorganizat, dinamic, lateralizat dreapta. În acest context, Schore (1994) și Shevrin (2010) argumentează modelele economice ale lui Freud, considerate demult depășite, care au nevoie să fie modernizate și reintegrate în psihanaliză. În opoziție cu analiza informațională serială lineară a emisferei stângi, emisfera dreaptă prezintă o înaltă sensibilitate la condițiile și tulburările inițiale, proprietate a sistemelor haotice (Ramachandran et al., 1996). Emisfera dreaptă utilizează gândirea în imagini, o strategie holistică, sintetică, adaptativă atunci când informația este „complexă, contradictorie intern și practic ireductibilă la un context neambiguu” (Rotenberg, 1994, p. 489). Aceste caracteristici se aplică, de asemenea, mentației procesului primar, o funcție a emisferei drepte (Galin, 1974; Joseph, 1996) a minții inconștiente. Efrat Ginot (2007) a cercetat modul inconștient în care își găsesc exprimarea repetată de-a lungul viață stilurile de atașament implicite, encodate neural și modul în care prind viață în punerile în scenă. Ea postulează că punerile în scenă sunt manifestări intersubiective ale tiparelor de atașament encondate neural, dobândite în contextul relațiilor primare. Acesta este un exemplu despre cum arii aparent neconectate, în acest caz intersubiectivitatea, atașamentul și neuroștiințele, se intersectează și se pun în evidență unele pe altele în mod inevitabil. Sinteza studiilor din neurobiologia dezvoltării și psihanaliza dezvoltării, Otto Kernberg (2015) pune în evidență complexitatea dinamică a primelor săptămâni și luni de
210
Made with FlippingBook Ebook Creator