Înapoi la Cuprins
viață, în timpul cărora afectele și pulsiunile „afiliate” legate de atașament, joacă și stimulare erotică alimentează atenția intensă la celălalt. Una dintre posibilele descoperiri vizează încercările bidirecționale non-lineare, atât în unitatea simbiotică (duală), cât și în diferențierea sine–altul, începând din primele săptămâni de viață. Se pare că investigațiile din neurobiologie dau substanță unei viziuni potențial incluzive: emisfera dreaptă ca centru dinamic lateralizat, inconștient, încărcat afectiv, în cadrul sistemului minte-corp, a cărui auto-organizare, creștere și dezvoltare se desfășoară în contextul intersubiectiv al tendințelor bidirecționale, atât pentru uniunea cu altul/alții, cât și pentru diferențierea de aceștia. Una dintre ariile în care acesta se manifestă potențial în situația psihanalitică este reprezentată de punerile în act preverbale, în care conexiunile emisferice dreapta-cu-dreapta pot facilita comunicarea preverbală inconștientă, o precondiție pentru munca ulterioară de simbolizare și reprezentare. Specific pentru Europa , un alt punct de contact care centrează studiile clinicii și ale dezvoltării pe intersubiectivitate , îl reprezintă cercetarea din domeniul neuroștiințelor realizată de grupul lui Giacomo Rizzolatti , în Parma (Italia), cu privire la sistemul neuronilor oglindă (Rizzolatti et al., 1996, Rizzolatti & Craighero, 2004). Descoperirea mecanismelor de oglindire a deschis un nou scenariu pentru înțelegerea nu doar a acțiunilor, ci și a creșterii senzațiilor și emoțiilor într-o dimensiune centrată pe noi: când observăm pe cineva în timp ce realizează o acțiune, are o senzație, simte o emoție, înțelegem acea persoană prin reutilizarea în noi înșine tocmai a circuitelor neurale proprii, corespondente celor care susțin experiența în cealaltă persoană a acelei acțiuni, senzații, emoții. Acest mecanism funcțional comun –simularea încorporată (Ammaniti & Gallese 2014; Gallese, 2015) – fundamentează neurobiologic ancorarea sinelui în corp, în acord cu afirmația lui Freud: „Eul este înainte de toate un Eu corporal” (Freud 1923, p. 26).
V. CONCLUZIE
În America de Nord , printre elementele explicate, interpretate și teoretizate de școli de gândire diferite care conectează toată abordările se numără accentul pus pe importanța proceselor și configurațiilor intersubiective din contextul dezvoltării și patogenezei, al situației psihanalitice, al dezvoltării, al capacității de reprezentare și accentul clinic contemporan asociat pus pe punerile în scenă. În variantele lor nord-americane, de teorii relaționale, ale sinelui și câmpului intersubiectiv, abordările intersubiective tind să fie apropiate de experiență și de conceptele filosofice din fenomenologie. Pe direcțiile specifice Americii de Nord ale psihologiei Eului intersubiective contemporane și a celei postkleiniene-postbioniene, la fel ca și în diferitele perspective franceze, conceptualizările proceselor și configurațiilor intersubiective conservă importanța conceptelor de pulsiune, inconștient și metapsihologie psihanalitică.
211
Made with FlippingBook Ebook Creator