Înapoi la Cuprins
superior față de retroacțiune. Aici, „după” așteaptă ca „înainte” să-și asume locul într-un proces circular și non-reciproc. Mergând în direcția „întoarcerii la Freud” dată de Lacan, mulți autori francezi pun accent nu doar pe noțiunile de travaliu psihic regresiv și cauzalitate dublă (din prezent către trecut și din trecut către prezent), principiu de supradeterminare (supradeterminism) și transpoziție a materialului inconștient asupra realității percepției și internalizarea lui în realitatea psihică prin mijloacele identificării, dar și pe travaliul psihic al reprezentării și reprezentabilității. Ei consideră că après-coup este un proces care transformă economia regresivă a pulsiunilor, permițând gestionarea psihică a efectelor traumatice și promovarea dorinței. Și Jean Laplanche merge pe urmele lui Lacan și lărgește logica acestuia de regresie temporală dând propria explicație teoriei generalizate a seducției și a mesajelor materne imprimate. În extinderea dată de Laplanche conceptului, secvența circulară non-reciprocă a operației de après-coup de la Lacan devine o orientare spiralată, în care imprimarea mesajelor materne în Eul timpuriu și rudimentar al copilului este primită și „re-subiectivată” prin traduceri succesive. În tratamentul psihanalitic, transferul devine un infinit „transfer de transfer”. Printre Dicționarele europene contemporane, Laplanche & Pontalis (1973) prezintă Nachträglichkeit ca fiind termenul frecvent folosit de Freud pentru a denota viziunea sa asupra temporalității și cauzalității psihice, în care experiențele, impresiile și urmele mnezice pot fi revizuite la o dată ulterioară pentru a se potrivi cu experiențele proaspete sau cu atingerea unui nou stadiu de dezvoltare. Ele pot, în acest caz, să fie dotate nu doar cu un nou sens, ci și cu o eficacitate psihică sau cu forță patogenă. The Edinburgh Encyclopaedia of Psychoanalysis [Enciclopedia de Psihanaliză Edinburgh] (Skelton, 2006) îi citează pe Helmut Thomä și Neil Cheshire (1991), care consideră că traducerea dată de Strachey, de „acțiune amânată”, este nesatisfăcătoare, deoarece Freud a combinat sensul de efect întârziat cu cel de reconstrucție retrospectivă a semnificației psihologice a traumei. Spre deosebire de această definiție, revitalizarea nord-americană a termenului, la sfârșitul anilor 1980 și în anii 1990, a pus accent pe retranscrierea și recontextualizarea memoriei din perspectivă developmental-transformativă. În dicționarul recent al Asociației Psihanalitice Americane, care folosește mult controversata traducere a lui Strachey, de „acțiune amânată” (Auchincloss & Samberg, 2012, p. 53-54), procesul de Nachträglichkeit este definit ca reactivarea sau reinterpretarea unei experiențe sau a unei amintiri anterioare, care nu a putut fi asimilată la momentul evenimentului, de obicei din cauza unui deficit sau a unei aberații a funcției de maturizare sau de dezvoltare. Procesul de amânare poate fi foarte de evident în aria psihosexualității, întrucât sensul experiențelor încărcate sexual din copilăria timpurie nu poate fi integrat până când nu au loc efectele de maturizare ale pubertății. Dintr-un punct de vedere latino-american (de exemplu, Aslan, 2006; Masotta, 1982) termenii de temporalitate, cauzalitate și eficacitate psihanalitică demarchează conceptul de
235
Made with FlippingBook Ebook Creator