Înapoi la Cuprins
Reamintirea face legătura dintre adolescență și copilărie, începând cu adolescența. Ceea ce este reactivat în scena I, în timpul reemergenței impulsurilor pulsionale la pubertate, este caracterul sexual preconștient al evenimentului traumatic (scena II). Apare clară dimensiunea sexuală comună a scenelor II și I. În consecință, ceea ce este denumit efect amânat și șoc inițial , variază după punctul de vedere din care privim procesul, respectiv cel al genezei simptomului, sau cel al discursului din ședință. Conform logicii șocului, apariția simptomului reprezintă efectul amânat; conform logicii căutării efectului cathartic, amintirile ulterioare sunt cele care, începând cu simptomul, sunt efecte amânate; iar conform logicii psihanalitice, fiecare reamintire este un efect amânat al amintirii inconștiente care a dobândit, ulterior refulării ei, valoare de eveniment traumatic (Freud, 1895b). În primul model, efectul este legat de un eveniment traumatic, în al doilea de amintire, iar în al treilea, de transferul din analiză al atracției regresive și de necesitatea verbalizării. Freud a generalizat apoi acest model la amintiri și la întoarcerea refulatului. Ideea de reîntoarcere devine un corolar al efectului subsecvent. În Omul cu lupi (1918c) ședința nu este doar declanșatorul efectelor amânate, ci devine ea ca atare, la fel ca transferul, un efect amânat. II. E. Ședințele analitice - reminiscențe și efecte amânate Dar situația analitică supraimpune și interferează cu efectele amânate particulare ale fiecărui protagonist; de aici rezultă crearea unei noi producții, a efectului analitic amânat , a unui Eu/non-Eu specific ședinței, a unei noi realități pline de reminiscențe încrucișate. Efectul analitic amânat este pârghia acțiunii terapeutice. Fiecare ședință își are propriul loc în secvența și în totalitatea tratamentului. Precederea (adică „actul de a merge înainte” - English Collins Dictionary ) fiecărui contratransfer al analistului (Neyraut, 1997) apare într-o varietate mixtă de forme emoționale, figurative și teoretice. În ședință, atracția regresivă (Freud, 1925) promovează re-actualizarea efectului traumatic prin reamintire, repetiție și construcție. Rezultatele efectului amânat sunt reevocări supradeterminate . Conceptul de reminiscență generalizată (Freud, 1937) implică noțiunile de realitate istorică, urme ontogenetice și filogenetice și, prin funcția de Nachträglichkeit, de adevăr istoric creat de către psihic. II. F. Ultima teorie (duală) pulsională și procesul de acțiune amânată Decisivă în încetarea utilizării de către Freud a conceptului de Nachträglichkeit a fost elaborarea în 1920 a teoriei privind calitatea fundamentală a tuturor pulsiunilor, respectiv tendința acestora de a reveni la o stare anterioară și în final la starea anorganică (Chervet, 2009). Această ultimă teorie a pulsiunilor, teoria pulsională duală, implică introducerea pulsiunii de moarte, adică, dualitatea dintre Eros și Thanatos.
240
Made with FlippingBook Ebook Creator