Înapoi la Cuprins
Această atracție negativă caută, modifică și cooptează, uneori chiar creează, un eveniment extern ce permite elaborarea unei false conexiuni, a unei teorii cauzale false cu scopul de a modifica această putere negativă a economiei regresive.
III. DEZVOLTĂRI POSTFREUDIENE
III. A. Nachträglichkeit în psihanaliza franceză Istoria acestui concept nu se oprește aici, însă. El își continuă traiectoria, care completează punerea în act a ceea ce desemnează. După o primă perioadă de emergență manifestă și o dispariție trecută neobservată, el reapare în Franța odată cu Jacques Lacan. În acest moment devine un concept fundamental în psihanaliza franceză, făcând legătura din nou cu originile franceze (Charcot) ale procesului propriu-zis și caracterul bifazic al acestuia. După aceeași metodă folosită de Freud, Lacan a consacrat substantivul l’après-coup (un neologism) , pornind de la adverbul și adejectivul comun après coup . Dar erau posibile două ortografieri, cu și fără cratimă. Mai târziu, pentru a stabiliza diferența de ortografiere între substantiv și adjectiv sau adverb, unii autori, precum Jean Laplanche, au consacrat doi termeni în franceză: après-coup și effet d’après-coup (efect de après-coup) sau au sugerat (Chervet, 2006) ca cratima să fie rezervată substantivului, rezultând astfel l’après-coup (substantiv) și après coup (adjectiv și adverb). Prin accentul pus pe conceptul de Nachträglichkeit, Lacan a dat glas preocupărilor privind devalorizarea suferită de psihanaliză în anii postbelici, marcați de o psihologizare și de un „geneticism” al dezvoltării, o teorie a temporalității lineare și cronologice și de psihologia Eului. Prin chiar propriul său stil de viață, Lacan a încercat să ia în stăpânire procesul de après- coup (Chervet, 2010). Susținând reîntoarcerea la Freud, el a susținut că operația de après coup nu este „niciodată terminată” (1971); „natura construcției simptomului este de a fi nachträglich ” (1956); „toate punctele de vedere sunt obligate cu fiecare ocazie să înceapă de la principiile de bază, precum nachträglich , après-coup” (1969, p. 295-307, subliniere originală); nachträglich (să ne reamintim că l-am întâlnit prima dată în textul lui Freud), sau après-coup , prin care trauma este implicată în simptom, dezvăluie o structură temporală de ordin superior (față de retroacțiune)” (1966, p. 839; 2006, p. 711, subliniere originală). Și, referindu-se la cele două faze și la actul punerii în latență, el scrie: „Ulteriorul a fost pus să aștepte [ faisait antichambre – să facă anticameră] pentru ca anteriorul să poată să-și găsească locul” (Lacan, 1966, p. 197; 2006, p. 161). Lacan a văzut clar devalorizarea pe care o suferă conceptul de après-coup atunci când este redus la un adverb temporal și la o determinare lineară între două evenimente succesive. Cu toate acestea, el evită implicațiile economice ale procesului de après-coup cu privire la natura reală a evenimentului traumatic pe care îl realizează datorită travaliului regresiv și insistă
242
Made with FlippingBook Ebook Creator