Înapoi la Cuprins
doar pe rolul supradeterminării pe care îl presupune lanțul verbal „prin acțiunea amânată [ après coup ] a secvenței” (1966 [1958], p. 532/2006, p. 446). Astfel, în centrul cauzalității lacaniene reapare primatul acordat temporalității progresive. Operația de après-coup este astfel o restructurare a evenimentelor din trecut, o resubiectivizare a unui trecut inconștient, care este transcris într-o formațiune a inconștientului. Mai târziu, Lacan a propus imaginea toroidului ca exemplificare a procesului de après-coup. Discursul din ședințe se transformă în digresiuni verbale făcute necesare de prezența unei rupturi, a unei găuri, a unei diviziuni a subiectului însuși. Aceste digresiuni permit toroidului să devină o bandă Moebius și un mesaj exprimabil. Operația de après-coup este, deci, reprezentată de contorsiuni, răsturnări și inversiuni ale acestor digresiuni verbale. Lacan descrie cauzalitatea fizică a operației de après-coup „ca fiind circulară și non- reciprocă”, percepând cu acuratețe asimetria care există între cele două scene II și I, precum și în ședințe între cei doi protagoniști. Jean Laplanche va urma această concepție, integrând-o în teoria sa personală a seducției generalizate , în care mesajele materne imprimate în inconștientul copilului continuă să producă traduceri prin efecte-posteveniment sau succesive, ca urmare a valenței lor enigmatice legate de natura lor sexuală. Transferul devine un „transfer de transfer” infinit. Întreaga psihanaliză franceză din a doua jumătate a secolului al XX-lea a profitat de acest stimul dat de Lacan. Numeroși autori francezi au continuat să exploreze în profunzime noțiunea de après-coup (Le Guen, 1982; Laplanche, 1989-90; Chervet, 2006, 2009, 2010; Andre, 2009) sau au folosit acest concept în cercetările lor privind funcționarea psihică, temporalitatea, cauzalitatea, etc. (Fain & Braunschweig, 1975; Fain, 1982; Green, 1982; Guillaumin, 1982; Faimberg, 1993, 1998; Neyraut, 1997). Diverse conferințe și volume ale revistei psihanalitice franceze Revue française de psychanalyse au avut ca temă „L’après- coup” (vezi Revue Française de Psychanalyse 1982, 46, 3, „L'après-coup” și Revue Française de Psychanalyse 2006, 70, 3, „L’après-coup revisité”). Psihanaliza franceză ca întreg nu are nicio dificultate în folosirea acestui concept, adesea limitat la definițiile lui temporale. III. B. Nachträglichkeit în psihanaliza britanică și europeană În continuarea dinamicii apariție-dispariție-reîntoarcere, este util să subliniem că fenomenul de après-coup a devenit conceptul șibolet între psihanaliza franceză, britanică și americană. Este recunoscut faptul că Melanie Klein și succesorii săi au fost interesați mai ales de prima fază a evenimentului traumatic și de experiențele de spaimă și teroare asociate acesteia, astfel încât într-o situație de nevroză traumatică, procesul de après-coup nu mai are niciun efect. Dacă pentru psihanaliza franceză elementul arhaic este construit ulterior (A. Green, 1982), pentru școlile anglo-americane el este deja acolo, iar aparatul psihic trebuie să se lupte împotriva sentimentelor de angoasă primitivă dezorganizatoare. Modelul unei relații simbiotice
243
Made with FlippingBook Ebook Creator