Înapoi la Cuprins
producere a acțiunii în mod retroactiv, din prezent către trecut” (M. Baranger, W. Baranger, J. Mom, 1987, p. 750). Autorii subliniază că „temporalitatea și acțiunea retroactivă este ceea ce face posibilă realizarea acțiunii terapeutice specifice a psihanalizei, care ar fi împiedicată dacă am rămâne în categoriile de cauzalitate și temporalitate înțelese linear” (M. Baranger, W. Baranger, J.Mom 1987, p.750). În acest mod, ei articulează Nachträglichkeit cu ceea ce rămâne neasimilabil în procesul analitic. Ei evidențiază faptul că prima perioadă, care este mută, de nenumit, nereprezentabilă, așa cum este pulsiunea de moarte, are nevoie de permisiunea lui Nachträglichkeit pentru a se constitui în traumă. Haydée Faimberg, formată în Argentina, rezidentă timp de mulți ani în Franța, discută conceptul de temporalitate din textele freudiene și reformulează conceptul de Nachträglichkeit (Faimberg, 1981, 1993, 1995, 1998, 2005, 2012), creând o conceptualizare mai largă a termenului, atât diferită, cât și congruentă cu gândirea freudiană. Această conceptualizare mai largă apare și din munca sa clinică și din lecturile povestirilor clinice ale lui Winnicott și ipotezele lui implicite. Ea spune (Faimberg, 2007) că este esențială conceptualizarea mai largă, atât în alocarea de noi sensuri în mod retroactiv, prin interpretare, cât și în alocarea de semnificație nouă pentru prima dată, prin construcție. Ea localizează două momente, un stadiu anticipativ, ca și cum e deja acolo, și un alt stadiu de reasignare de semnificație retroactivă, care dă existență psihică fazei anticipative. Faimberg (Faimberg 2012) identifică, de asemenea, prezența implicită a conceptului de Nachträglichkeit în articolele lui Winnicott, ca un tip de prezență interstițială a conceptului în opera lui, o prezență care este activă chiar dacă nu este denumită. Prin interpretarea pe care o dă ea textelor lui Winnicott, Fragmente de analiză (1955 ) și Spaima de prăbușire (1971) fac o legătură între temporalitatea psihică și experiența curei ca atare. Ea face un pas mai departe în formularea temporalizării și a semnificației (Faimberg 2013), articulându-le nu doar cu compulsia la repetiție, ci și cu funcția paternă. Autoarea descrie că Winnicott creează condițiile care permit apariția a ceea ce nu a avut niciodată loc. În situația care încă nu a sosit, ea localizează posibilitatea apariției funcției paterne în funcționarea psihică. Crearea a ceva care nu există este implicit asociată cu acțiunea Nachträglichkeit. Acestea sunt operațiuni care sunt îndeplinite și care constituie locuri psihice, permițând apariția subiectului. Aceste formulări ale Nachträglichkeit arată cum produce psihanaliza schimbarea psihică.
249
Made with FlippingBook Ebook Creator