Înapoi la Cuprins
III. F. Dezvoltări în America de Nord
III. Fa. Revitalizarea conceptului de către Arnold Modell. Recontextualizarea amintirii și timpului și expansiunea realității psihice O perioadă îndelungată conceptul de Nachträglichkeit a rămas într-o stare de latență pentru cea mai mare parte a psihanalizei nord-americane de limbă engleză, până când, într-o serie de publicații (1989, 1990, 1992, 1994, 1995, 1997, 2008), Arnold Modell a readus conceptul la viață. Articolul lui din 1990, Other Times, Other Realities [Alte timpuri, alte realități] rămâne una dintre cele mai comprehensive și reprezentative dezvoltări nord- americane cu privire la Nachträglichkeit. Considerând că traducerea lui Strachey este derutantă, Modell preferă să folosească termenul original de Nachträglichkeit și continuă să lege conceptul în mod ferm de memorie, ca re-transcriere (sau serie de nenumărate re-transcrieri și re-contextualizări) la o dată ulterioară, într-un context de dezvoltare, motivațional și emoțional și existențial. Revitalizarea de către Modell a conceptului de Nachträglichkeit apare în ajunul descoperirii independente de către prietenul lui și laureatul Nobel Gerald Edelman, a unui mecanism biologic al creierului similar, de continuă recontextualizare și reconfigurare a hărților neurale, descris în teoria selecției grupurilor neurale, ce seamănă cu modelul descris de Freud în Scrisoarea 52, din decembrie 1896. Evident, poate fi găsită o legătură analogică între cele două domenii. Felul în care înțelege Modell acest concept și conexiunea fermă cu memoria își au originile în începuturile formulării „teoriei seducției”. „Freud și Breuer (1893-1895) au observat”, scrie Modell (1994), „că memoria afectivă a traumei este localizată în psihic ca un corp străin care continuă să acționeze mult timp după evenimentul traumatic” (Modell, 1994, p. 92). În acest articol au scris Freud și Breuer că „istericii suferă în principal de reminiscențe”” (Freud & Breuer, 1893-95, p.7). Trei ani mai târziu, Freud a dezvoltat o teorie mai sofisticată a recontextualizării amintirilor (Modell, 1990). Modell, care oferă o traducere mai acurată în engleză a termenului Nachträglichkeit – subsecvențialitate – recunoaște că termenul este ciudat și continuă să folosească termenul german al lui Freud, Nachträglichkeit. El observă că Freud și-a păstrat convingerea cu privire la primatul memoriei în procesul terapeutic mult timp după ce a renunțat la teoria seducției despre isterie și menționează articolul din 1914 al lui Freud, Amintire, repetiție, elaborare , unde Freud reafirmă că un scop al psihanalizei este „să umple golurile memoriei...” (Modell, 1994, p.92). Conectând dezvoltarea și psihopatologia cu Nachträglichkeit, în articolul Memory and Psychoanalytic cure [Memoria și cura psihanalitică] Modell (1994) revine la folosirea originală a lui Freud a conceptului, în care Freud vedea psihopatologia ca rezultat al interferenței cu procesul de retranscriere a amintirii. Freud l-a descris ca pe un eșec de traducere a amintirii, care a fost înțelegerea lui originală cu privire la mecanismul refulării (și etiologia isteriei). Modell avansează o ipoteză din perspectiva dezvoltării conform căreia, mai târziu, după formularea complexului Oedip și a stadiilor dezvoltării, Freud a văzut stadiile dezvoltării
251
Made with FlippingBook Ebook Creator