Înapoi la Cuprins
poziției intersubiective radical modificate care însoțește anumite „re-categorizări” ale amintirii (așa cum se poate întâmpla după descoperirea trădării, transgresării sau suicidului). Analiștii canadieni de limbă franceză includ și rolul altuia în teoretizarea conceptului de après-coup, fiind atenți la faptul că instrumentele originale de retranscriere sunt împrumutate de la îngrijitorii primari – „cei reali”. În consecință, calitatea interacțiunii interpsihice disponibile în mediul timpuriu poate fi o parte importantă, ascunsă, a realității istorice a experienței originale a traumei și a potențialului de re-transcriere. III. Fe. Nachträglichkeit în studiile interdisciplinare contemporane (în principal nord- americane) Dacă diferențele dintre domeniile de cercetare cu diferitele lor metodologii sunt recunoscute și nu produc confuzie, conexiunile interdisciplinare, aplicațiile și încrucișările dintre psihanaliză și alte domenii de cercetare pot conduce la analogii fertile și la noi ipoteze. Aceasta a fost metoda procesului de teoretizare a lui Freud. Pentru a-și continua progresul teoretic, el a făcut apel la alte domenii, precum știința, antropologia, lingvistica, arheologia, arta, literatura, etc. și s-a bazat pe legătura lor analogică, fără a le confunda între ele. III. Fea. Nachträglichkeit și neuroștiința Conceptul de Nachträglichkeit aflat la baza teoriei psihanalitice a memoriei, temporalității, legat de libido și de teoria pulsiunilor, a anticipat descoperirile neurobiologice contemporane. Gândirea interdisciplinară cu privire la conexiunile dinamice dintre neuroștiința contemporană și diferite aspecte ale Nachträglichkeit s-a dezvoltat îndeosebi în Statele Unite, Canada și Italia. Nachträglichkeit, ca re-transcriere a amintirii, este analog cu unele dintre caracteristicile unei teorii neurobiologice actuale a memoriei ca re-categorizare (Edelman, 1987, 1989; 1992; Freeman, 1995). Conform teoriei globale a funcționării creierului a lui Edelman, ceea ce este stocat este potențialitatea (categoriile) aflată în așteptarea activării. În plus, Freud a subliniat în mod repetat că urmele afective ale celor mai timpurii scene nereprezentate și nesimbolizate ale evenimentelor care au loc înainte de vârsta de un an – „cota lor de afect” – sunt înscrise în sistemul mnezic. El a fost convins că acea cotă ne- descărcată de afect rămâne fixată ca reprezentant al pulsiunii, astfel încât, urma mnezică a acesteia rămâne stocată în memorie. Dovada adusă de neuroștiință recent cu privire la această ipoteze a fost celebrată de Mark Solms ca un „triumf al psihanalizei” (Solms, 2006, p. 849). Dominique Scarfone (2006, 2015) a revizuit diferitele tipuri de memorie, formulate de neuroștiințele cognitive și afective contemporane ale dezvoltării, în relație cu conceptul psihanalitic de Nachträglichkeit: a) O formă de memorie relativ stabilă și organizată, a fost descrisă de Freud în Poiectul său din 1895 ca o rețea de neuroni bine „facilitați”, recunoscuți ca precursori ai Eului sau
255
Made with FlippingBook Ebook Creator