Înapoi la Cuprins
vederea actuală a oamenilor aproape morți din Parisul post-belic, l-a ajutat să asimileze acele amintiri traumatice timpurii. Revizitarea retroactivă a dorințelor sale ostile față de membrii familiei din copilărie, le-a putut transforma acum în simboluri sculptate ale supraviețuirii.
IV. CONCLUZIE
Observația timpurie a lui Freud că anumite amintiri au o putere traumatică mai mare când sunt reevocate, decât atunci când au fost inițial înregistrate, a dus la formularea de către el a uneia dintre cele mai complexe și nonlineare conceptualizări a Nachträglichkeit. Punctele de vedere adunate în această definiție ilustrează evoluția conceptului de traumă, de la un eveniment dezorganizator al sexualității infantile, în relația timpurie, cu o calitate pulsională regresiv elementară, ce rămâne tăcut o perioadă lungă de timp, ca să-și găsească exprimarea abia într-o fază ulterioară. Dacă al doilea stadiu este calificat drept traumatic, se descoperă după aceea că primul, cel tăcut, a fost momentul evenimentului traumatic real. Istoria conceptului însuși urmează un proces similar, în cele două stadii pe care le descrie. În Europa, psihanaliza franceză s-a aflat în avangarda revitalizării conceptului. Lacan a consacrat termenul de après-coup pentru a evidenția faptul că operațiunea de après-coup nu se termină niciodată, că există o tendință către un efect posterior. Dezvăluie o structură temporală de un ordin mult superior celui al „retroacțiunii” și, foarte important, „după” așteaptă până când „înainte” își va fi asumat locul de drept. Autorii analitici francezi contemporani rafinează și rețin dinamica circulară în spirală a apariției-dispariției-reîntoarcerii ca formulare dinamică centrală a aspectelor constructive ale proceselor psihanalitice. Cei mai mulți dintre ei au acordat o atenție deosebită travaliului realizat prin procesul de après-coup cu privire la economia traumatică regresivă a pulsiunilor și scopului de elaborare al dorinței, gândirii și întregii funcționări mentale. În prezent, acest concept se referă la procesul angajat în toate modalitățile elaborării psihice, fiind principial implicat în întreaga instalație a vieții erotice și gândirii propriu-zise. Spre deosebire de psihanaliza franceză, unde elementele arhaice și refularea primară sunt construite împotriva atracției regresive , pentru teoreticienii relațiilor de obiect contemporani britanici, ce urmează lui Klein și Bion, angoasa primitivă este deja acolo. În contextul autorilor contemporani britanici deci, munca psihanalizei constă în combaterea și transformarea acestor sentimente de teroare fragmentare și dezorganizatoare. În general, în Europa, există concepția că toate studiile psihanalitice pot fi considerate efecte posterioare față de ceea ce a motivat opera lui Freud, dând o nouă semnificație ipotezelor lui și dezvoltând aspecte slab teoretizate și neexplorate anterior ale teoriei psihanalitice din opera lui Freud, îmbogățindu-i și modificându-i principiile fundamentale.
259
Made with FlippingBook Ebook Creator