Înapoi la Cuprins
Dintr-o perspectivă latino-americană, fără a pierde din vedere relevanța indiscutabilă a celor două cazuri în general considerate paradigme ale încercării de definire a problemei Nachträglichkeit în scrierile lui Freud, Proiect de psihologie științifică și Omul cu lupi , conceptul este prezent în scrierile lui Freud într-o manieră reiterată, permanentă și ocazional super-repetitivă. Persistența conceptului de Nachträglichkeit nu trebuie trecută cu vederea, căci conceptul este un cod pentru unicitatea temporalității inconștientului. Noțiunea de Nachträglichkeit este un element central în construcția conceptuală freudiană, o marcă legată de temporalitate asociată cu legile procesului primar, cauzalitatea, logica inconștientului, sexualitatea, refularea și repetiția. Ca operație a temporalității și ca mijloc de construire a semnificației, Nachträglichkeit poate să nu apară în manieră explicită, dar să fie totuși prezent acolo unde are loc refularea și să semnifice o amintire acolo unde o amintire devine o traumă. În America de Nord, conceptul de Nachträglichkeit este văzut de mulți ca punct de naștere al modelului dezvoltării psihologice în psihanaliză, care, într-o manieră complexă include nelinearitatea conținuturilor și proceselor inconștiente și ca precursor al conceptului de transformare în dezvoltare, care, în interacțiunea dintre variatele reeditări ale traumei și fantasmei inconștiente de-a lungul vieții, include bidirecționalitatea regresiv-progresivă, dialectică a forței subiacente aflate în căutarea atât a simbolizării, precum și a refulării și repetiției. În alte curente ale gândirii nord-americane, psihanaliza propriu-zisă poate fi văzută ca studiu al Nachträglichkeit raportat la evenimentele vieții timpurii, pe niveluri multiple ale realității, inerente cadrului psihanalitic, care (re)construiesc punți între evenimentele traumatice neintegrate și resemnificarea și transformarea lor în experiențe reprezentabile, proces care poate facilita crearea de subiectivități calitativ noi și extinderea semnificațiilor pe mai multe generații. În general, în expunerea contemporană nord-americană, cei doi vectori temporali ai Nachträglichkeit, de amânare și de retranscriere/resemnificare retroactivă sunt considerați complementari și corespunzători dialecticii procesului psihanalitic reconstructiv și constructiv atât (multi)deterministic, cât și hermeneutic. Printre referințele contemporane interdisciplinare, neuroștiința contemporană pune în lumină memoria, în toate formele sale variate, ca sistem viu , care se reconfigurează prin intermediul dialogului psihanalitic. În această operațiune de reconfigurare, atât neurobiologia, cât și psihanaliza, susțin dinamismul activ și caracterul viu al memoriei . În acest context relevant pentru Nachträglichkeit, psihopatologia devine o tulburare a reconfigurării memoriei, iar psihanaliza stimulează construcția și integrarea experiențelor noi și răstoarnă urgența peremptorie a repetării imprimărilor rigide și distorsionate care compromit chiar structura memoriei și integritatea Eului, precum și fluiditatea dinamică a structurii psihice în general. În întreaga lume, mulți autori au arătat și au subliniat importanța conceptului de Nachträglichkeit așa cum rezultă din toată opera lui Freud (F-W Eickhoff). B. Chervet a remarcat că Freud a încetat să folosească cuvintele Nachträglichkeit și Nachträglich în 1917, în favoarea procesului bifazic și valorii travaliului psihic în ambele domenii, al regresiei și al
260
Made with FlippingBook Ebook Creator