Înapoi la Cuprins
V. ALTE DEZVOLTĂRI CONTEMPORANE ÎN AMERICA DE NORD
V. A. Modelele integrative
Otto F. Kernberg Încă din anii 1970, Otto F. Kernberg a dezvoltat o versiune a teoriei relațiilor de obiect în cadrul teoriei structurale/psihologiei Eului. În abordarea lui, determinanții primari ai structurilor globale ale minții (adică Se, Eu, Supraeu) sunt „unitățile sine-obiect-afect” (Kernberg, 1977). În modelul lui Kernberg (1982, 2004, 2012 2013, 2014, 2015), sinele „supraordonat” este suma reprezentărilor parțiale și gradual tot mai complete ale sinelui. Teoria psihanalitică a relațiilor de obiect pe care o promovează el integrează activarea neurobiologică a sistemului afectiv, diferențierea sinelui de altul, achiziția unei teorii a minții și capacității de empatie, dezvoltarea structurii sinelui și demararea proceselor de mentalizare. În articolul său Self, Ego, Affects, and Drives [Sine, Eu, afecte și pulsiuni] (Kernberg 1982), Kernberg își clarifică viziunea asupra dezvoltării și formării structurii psihice, sugerând o modificare a teoriei duale a pulsiunilor. Încă din această lucrare, el propune rezervarea termenului de sine pentru a indica suma totală a reprezentărilor de sine în legătură intimă cu suma totală a reprezentărilor de obiect. Definind sinele ca structură intrapsihică ce-și are originea în Eu ( Ich ) și este încorporat în acesta, Kernberg rămâne aproape de ideea insistentă, implicită, a lui Freud, că sinele și Eul sunt indisolubil legate între ele. Acest model concepe sinele ca fiind investit cu derivate pulsionale atât libidinale, cât și agresive, integrate ca și componente ale reprezentărilor sinelui. Reexaminând modul în care folosea Freud concepte precum Trieb (pulsiune) și Instinkt (instinct), concluzionează că „Freud prefera Trieb , cel mai bine tradus prin pulsiune , tocmai pentru că el concepea pulsiunile ca fiind sisteme motivaționale psihice relativ continue, la granița dintre fizic și mental, spre deosebire de instincte, pe care le considera ca fiind predispoziții comportamentale înnăscute, rigide, discontinue” (Kernberg 1982, p. 909). Ediția Standard în limba engleză a lui Strachey, însă, traduce cu consecvență Trieb (pulsiune) prin instinct . Abordând dezvoltarea primelor reprezentări ale sinelui și obiectului, relevante în dezvoltarea sinelui, Kernberg integrează descoperirile din neurobiologia contemporană și studiile asupra dezvoltării nou-născutului cu revizuind teoria duală a pulsiunilor (în sensul original din germană al lui Freud), în lumina relației dintre afecte și pulsiuni. Aici, diferitele afecte sunt sisteme motivaționale primare, legând gradual sinele diferențiat și integrat și reprezentările de obiect, cu afectele care se conglomerează gradual în pulsiuni libidinale sau agresive. În acest model, afectele sunt considerate substanța sau constituenții pulsiunilor. Kernberg și-a continuat, actualizat și rafinat opera de integrare în următorii treizeci de ani. Kernberg (2015) pune accent pe complexitatea dinamică a primelor săptămâni și luni de viață. El afirmă că, deja din timpul fazei simbiotice , lipsite de granițe (Mahler, Pine & Bergman, 1975), în care bebelușul și mama sunt o unitate operativă , apar tendințele primare
312
Made with FlippingBook Ebook Creator