Înapoi la Cuprins
de diferențiere a sinelui și rudimente de empatie, ca precondiții ale apariției unei teorii a minții (Gergely & Unoka, 2011; Kernberg, 2015). În varianta teoriei psihanalitice a relațiilor de obiect (1982, 2004, 2015), Kernberg face legătura între nivelurile de dezvoltare ale structurii psihice a organizării personalității și psihopatologie. El recunoaște două niveluri de bază ale organizării personalității (borderline și nevrotic), implicând două niveluri de bază ale dezvoltării, după nivelul inițial al lipsei de diferențiere și confuzie a granițelor sinelui și obiectului (psihoză). În continuarea lui Jacobson și Mahler, integrând selectiv anumite aspecte ale gândirii kleiniene, Kernberg vede la bebelușul preverbal construcția unei structuri psihice sub dominația stărilor afective de vârf. Reprezentările sinelui idealizate, legate de un obiect idealizat dominat de afecte pozitive, sunt opuse reprezentărilor negative ale sinelui și obiectului, în care domină afectele agresive, de frustrare. În aceste condiții, nu există nicio viziune integrată a sinelui sau a obiectului. Dimpotrivă, sinele și obiectul sunt clivate sau disociate în reprezentări de obiect parțial idealizate și/sau persecutorii. Dacă interacțiunile mamă-copil sunt dominate de afecte agresive, integrarea necesară a identității Eului este amânată, ducând la tulburarea de personalitate borderline. În mod specific, în ce privește narcisismul, este investită o structură patologică a sinelui ( sinele grandios ), ce conține sinele real , sinele ideal și reprezentările de obiect ideale. Totuși, dacă în primii trei ani de viață, condițiile de dezvoltare permit tolerarea ambivalenței, a relațiilor emoționale mixte, atât pozitive, cât și negative, cu aceleași obiecte externe, copilul își poate dezvolta un sentiment al sinelui integrat ( sinele normal , își concepe sinele în mod realist) și o viziune integrată a celorlalți semnificativi. Dobândirea constanței sinelui și a obiectelor permite formarea identității Eului. Structurarea internă rezultantă delimitează Seul și dă naștere unui Eu capabil de sublimare, care permite exprimarea adaptată a nevoilor emoționale cu privire la sexualitate, dependență, autonomie și cereri și prohibiții agresive/asertive ale afirmării de sine. Relațiile de obiect internalizate, care includ cereri și prohibiții derivate etic, transmise în primele interacțiuni ale nou-născutului cu mediul său psihosocial, sunt integrate în Supraeu. Acest nivel mai integrat (nevrotic, normal ) al organizării personalității permite conflicte intrapsihice intersistemice, între toate cele trei instanțe ale Seului, Eului și Supraeului (conflicte de tip pulsiune – apărare). Aici, apărarea predominantă este refularea. Recenta elaborare integrativă a lui Kernberg a teoriei relațiilor de obiect are numeroase implicații pentru înțelegerea complexității dezvoltării timpurii și a patologiilor de mai târziu ale sinelui, postulând un „proto-sine” homeostatic, care se poate dezvolta într-un „sine nucleu” capabil să se localizeze în spațiu și timp. Această concepție de sine stabil, mai matur, continuu, include memoria autobiografică, anticiparea, „sinele lingvistic”, „sinele mental” și „sinele social” (Kernberg, 2015). În aceste eforturi recente de corelare a teoriei relațiilor de obiect și neuroștiinței afectelor, Kernberg (2015) pune în evidență faptul că descoperirile din neuroștiințe (Gergely & Unoka, 2011) privind dezvoltarea diferitelor structuri, circuite și neurostransmițători cerebrali, susțin ipotezele psihanalitice ale internalizării graduale a
313
Made with FlippingBook Ebook Creator