Înapoi la Cuprins
Enrique Pichon Rivière. Deși nu este cunoscut ca unul dintre autorii clasici preocupați de conceptul de sine, prin lucrarea sa Del Psicoanálisis a la Psicología Social [De la psihanaliză la psihologia socială], Enrique Pichon Rivière (1971) a inspirat un curent important al identității psihanalitice continentale, punând în legătură psihanaliza cu psihologia socială, cu implicații importante pentru conceptualizările teoretice și clinice ale interconectivității ( legăturii ) dintre domeniile psihic interior și social exterior. În recenzia la volumul The Linked Self in Psychoanalysis: The Pioneering Work of Enrique Pichon Rivière (Losso, Setton și Scharff, 2017) despre contribuțiile lui Pichon Rivière pe parcursul vieții sale, Leticia Fiorini afirmă: „Pichon Rivière a propus o psihologie socială pentru psihanaliză, punând accent pe legăturile necesare dintre lumea internă și cea externă”. În plus, în recenzia făcută de Kernberg la același volum, acesta spune: „conceptul original de „legătură” al lui Pichon Rivière explică legăturile relaționale dintre reprezentările sinelui și cele de obiect și extinde conceptul de legătură prin descrierea formațiunilor grupale intrapsihice inconștiente”. Conform lui Pichon Rivière (1971), procesul terapeutic începe cu „ceva existent” (ceea ce este explicit manifest), care dă naștere interpretărilor terapeutului. Mișcarea emergență- interpretare este unitatea de lucru care constituie spirala dialectică. Aceasta arată dezvoltarea procesului analitic, cu progresiile și regresiile sale alternante. Ideile lui Pichon Rivière despre „grupul intern”, au fost în continuare dezvoltate de Samuel Arbiser (2013), care descrie cum reproduc aceste structuri de legături interne, încorporate în timpul dezvoltării evolutive lumea socio-culturală din lumea internă și cum sunt ele în permanent schimb cu structurile de legătură ale lumii externe înconjurătoare în prezent. Aceste punți între lumile internă și externă permit psihanalizei să se hrănească cu mituri care sunt parte din identitatea latino-americană, temă care a fost abordată atât din perspectiva psihanalizei (Santamaría Fernandez, 2000), cât și a sociologiei (Tünnermann Bernheim, 2007). Alberto Cabral (2017) reprezintă o poziție diferită față acești autori cu care împărtășește doar o proximitate temporală și care, prin abilitatea lor de a percepe subiectivitatea timpului lor și umbrele acesteia, merită să fie considerați contemporani. În mod corespunzător, prin abilitatea sa, Pichon Riviėre dă o utilitate conceptuală ideii de sine legat și dezvoltă puntea dintre psihanaliză și psihologia socială, ceea ce îl localizează cu adevărat în contemporaneitate. VII. B. Anii 1980, 1990 și începutul secolului al XXI-lea Roberto Doria Medina Eguía , unul dintre primii cercetători ai psihologiei Eului și a sinelui din Argentina, a studiat relația dintre psihopatologia perversiunilor, tulburarea bordeline, acting out și sinele fals în homosexualitatea feminină (Doria Medina Eguía & Raggi de Leonetti, 1980). Jorge García Badaracco (1986) a prezentat la Congresul IPA din 1985 lucrarea Identification and its vicissitudes in psychoses: the importance of the concept of ‘maddening object’ [Identificarea și vicisitudinile ei în psihoze: importanța conceptului de „obiect înnebunitor”], din care o parte o reprezintă articularea propriei contribuții originale privind
339
Made with FlippingBook Ebook Creator