Înapoi la Cuprins
clinice din prezent. El subliniază importanța reinventării psihanaliștilor înșiși, în momentul prezent, într-un context care poate fi efemer și dificil de cuprins.
VIII. CONCLUZIE
Tensiunea, ambiguitatea și dualitatea inerentă a conceptului de Ich al lui Freud, care cuprinde atât Eul , cât și structura mentală și instanța psihică de agent , precum și sinele mai personal, experiențial, ca generator de experiență subiectivă, a condus la numeroase abordări psihanalitice a eternei probleme a sinelui constituțional, în raport cu Eul și dezvoltarea structurii psihice și în relație cu definirea narcisismului. Extinderea interesului psihanalitic în contexte clinice care includ psihopatologia neorganică gravă la toate grupele de vârstă, a adus în prim plan diferitele conceptualizări ale sinelui din perspectiva dezvoltării și din cea clinică. În timp ce toate teoriile contemporane cu privire la dezvoltarea timpurie și formarea structurii văd sinele ca formându-se în relație cu alții, ele și diferă după numeroase criterii, printre care: relația cu teoria pulsiunilor în diferitele ei formulări contemporane; locul relativ central al lui altul ; ponderea interacțiunii reale versus cea a fantasmei inconștiente; conceptualizarea sinelui ca fiind unitar sau multiplu sau ambele, cu caracteristici predominant structurale sau procesuale; relativa permanență, continuitate și/sau fluiditate și transformabilitate. Adesea, divergențele privind conceptualizările sinelui reflectă cadre de referință diferite, niveluri diferite ale discursului și traduceri diferite dintr-o limbă în alta, izvorând din eredități socio-culturale diferite. În America de Nord , unde analiza relațiilor de obiect a făcut întotdeauna parte din toate teoriile psihanalitice post-freudiene, adepții psihologiei Eului, Edith Jacobson și Margaret Mahler, urmând reformularea narcisismului dată de Hartmann, ca investiție libidinală a sinelui, mai degrabă decât a Eului, au construit o viziune a dezvoltării sinelui care poate da cont de formarea unui set complex de reprezentări de sine și de obiect, în același timp menținând viziunea privind pulsiunile sexuale și agresive ca bază a experienței umane. Într-un cadru freudian contemporan de referință, în mod corespunzător, Rangell a revizuit reformularea anterioară a lui Hartmann a narcisismului, considerându-l ca investiție a reprezentărilor de sine, mai degrabă decât a sinelui. Blum a continuat procesul de integrare a teoriei separării- individuării a lui Mahler cu cercetările contemporane privind dezvoltarea, punând în evidență diferențierea sine-obiect ca o condiție precedentă crucială pentru formarea sinelui. Pe aceste direcții, Otto Kernberg a dezvoltat un model american comprehensiv al relațiilor de obiect care integrează teoria structurală freudiană, relațiile de obiect și neuroștiințele, descriind unitățile sine-obiect-afect ca pietre de temelie ale unui sine supraordonat, suma totală a reprezentărilor de sine.
343
Made with FlippingBook Ebook Creator