Înapoi la Cuprins
predominant celor descriși ca personae depresive în sistematizările anterioare (1962) și indivizilor care suferă de depresie nevrotică sau psihotică, conform clasificării clasice. Categoria 3: Stilul epic. Acesta este legat de factorul destinatar și implică funcția conativă. Eul își dezvoltă capacitatea de a înregistra dorințe personale și de a detecta vulnerabilitățile mediului uman pentru a pune aceste dorințe în acțiune. Acest lucru implică luarea unei decizii după găsirea echilibrului dintre necesitate și posibilitate. În ce privește terminologia anterioară (1962), acestea sunt personae care acționează, sau, din perspectivă clasică, aici sunt incluși psihopații, impulsivii, dependenții și perverșii. Categoria 4: Stilul narativ . Aici ne referim la factorul contextual și funcția referențială . Eul acestor indivizi are capacitatea de a se adapta la circumstanțe, la tipul de legătură, fie orizontală (cu cei de același rang, pe grade de intimitate), fie verticală (tată-fiu, autoritate-subordonat). Spre deosebire de cazul anterior (Categoria 3), gândirea repetitivă înlocuiește acțiunea sau o amână pe termen nedefinit. În discurs, dată fiind preeminența contextului, este foarte dificil de distins ideea principală de cele secundare – aici întâlnim personae logice (1962), precum și nevroza obsesională și caracterul anal din clasificarea clasică. Categoria 5: Stilul dramatic – caută necunoscutul și creează suspans. Factorul operant este canalul , iar funcția operantă este funcția fatică . Această funcție se referă la capacitatea Eului de a ajunge la un contact cu obiectul utilizând un minim de informații transmise și o maximă siguranță a contactului. De exemplu, putem lua ca model din viața modernă cotidiană, convorbirile telefonice interminabile în care interlocutorii nu schimbă informații, ci doar țin deschise canalele de comunicare. Este implicată aici capacitatea de a menține un nivel util de anxietate, anticipând realizarea unei acțiuni atunci când este stabilită legătura, luată decizia și îndeplinite condițiile precedente (Categoriile 1, 2, 3 și 4). Acesta este un moment din dezvoltarea Eului în care acesta învață să folosească anxietatea semnal (Freud, 1926) și în acest mod se eliberează de tirania anxietății traumatice sau de necesitatea de a poseda în mod necondiționat obiectul însoțitor – personae temătoare/intimidate , sau cele care fug (1962), iar din perspectiva clasică, isteria de anxietate și caracterele fobice. Categoria 6: Stilul dramatic cu impact estetic. Factorul operant este mesajul și funcția poetică de la Jakobson. Este implicată capacitatea Eului de a uni într-un singur mesaj cel mai mare grad de combinații între acțiune, afect și gândire prin folosirea limbajului verbal și simbolismului comunicativ. Poate fi observat în sloganele de publicitate de succes, la personae demonstrative (1962), iar în paradigma clasică la caracterul isteric și nevroza isterică de conversie. Această clasificare poate fi folosită pentru a defini Eul plastic în mod ideal , care constă dintr-o combinație de funcții ale Eului care se ajustează concomitent, în fiecare moment, la circumstanțele oferite de câmpul social ce implică interacțiunea subiectului cu acesta, combinație funcțională ce corespunde cu relativa absență a psihopatologiei, adică normalității (cu alte cuvinte, plasticității sau „astereotipiei”) . Din această perspectivă a procesului analitic văzut ca interacțiune terapeutică, ideea de stiluri complementare poate fi acceptată în măsura în care analistul, ca utilizator al unor coduri
367
Made with FlippingBook Ebook Creator