Înapoi la Cuprins
cu structură fobic-obsesivă și perversă: „[…] [Faptul că] formularea nu păstrează forma clasică a interpretării și înclină foarte clar în direcția avertismentului, a corelat cu limbajul acțiunii , singurul limbaj pe care l-a folosit și l-a înțeles pacientul (distorsiunea pragmatică – Liberman 1971-1972) […]” (Arbiser 1994, p. 741; subliniere în original).
IV. CONCLUZIE: COMPLEXITATEA METODOLOGICĂ
Stadiile succesive ale dezvoltării conceptuale a teoriei comunicării a lui Liberman, marcate de corelările cu conceptele psihanalitice tradiționale, au presupus fundamentarea dialogului în comunicarea observabilă clinic, folosind terminologia din teoria comunicării, semiotică și lingvistică și sistematizarea multidimensională a diagnosticului, înalt individualizată, cu implicații în procesul clinic și în tehnică, ce au generat mai multe probleme și controverse metodologice. Unele dintre aceste controverse sunt relevante pentru multe alte arii ale cercetării psihanalitice, cu privire la folosirea preciziei empirice, clasificării și încrucișării cu concepte din domenii auxiliare. Liberman însuși și-a descris eforturile ca pe o încercare susținută de a demistifica psihanaliza și de a o elibera de tendința de a deveni un clișeu, o formă de îndoctrinare, riscuri la care psihanaliza este expusă prin natura ei specială și prin practică, prin diversitatea teoretică și relativa izolare de comunitatea științifico-academică. Pentru a evita aceste capcane, opera lui David Liberman caută să atingă unicitatea fiecărui individ în mod nerestrictiv din perspectiva diversității condiției umane. În acest scop, el caută să răspundă la următoarele întrebări epistemologice și metodologice: - Cum putem reconcilia obiectivele contradictorii ale unei metode ce pune accent pe unicitatea fiecărui pacient și, în același timp, să sistematizăm și să construim concepte abstracte, necesitate a absolut oricărei științe? - Cum stabilim o practică a psihanalizei care să fie atât de fin acordată la subiectivitate și individualitate, sub presiunea testării după standarde obiective de evaluare, să prezinte un grad mai mare de încredere față de impresiile subiective ale celor care o practică individual? - Cum putem aduce laolaltă diversitatea extrem de largă a teoriilor psihanalitice – un veritabil turn al lui Babel – într-un limbaj comun, inteligibil pentru toți, fără a pierde nimic din eficiența și bogăția particulară a fiecăreia dintre culturile psihanalitice individuale? (Arbiser, 2014).
371
Made with FlippingBook Ebook Creator