Înapoi la Cuprins
Aceste probleme și controverse epsitemologice și metodologice au o aplicabilitate largă, în toate regiunile psihanalitice, orientările teoretice și ariile de cercetare. În diferite moduri, ele sunt aplicabile în studiile de cercetare asupra atașamentului, a „siutației stranii” a bebelușului, realizate de Mary Ainsworth et al. (Ainsworth, Blehar, Waters & Wall, 1978); în teoria interacțiunii a lui Beatrice Beebe (Beebe, 2000); afectează modelele ecologice ale lui Bateson (1972), ce propun o metodă de monitorizare video in situ a diadei/triadei mamă- bebeluș și terapeut; în studiile neuropsihanalitice (Balbernie, 2001; Shevrin et al. 2013); în studiul lui Otto Kernberg (2015) asupra corelatelor neurologice ale teoriei relațiilor de obiect; funcției de luare a deciziei inconștiente descrise de Leo Rangell (1971); teoriilor privind procesarea informației prin sinteză; studiilor psihanalitice asupra funcțiilor Eului inconștient; conceptelor de „logică inconștientă” și „bi-logică” ale lui Matte Blanco (1959), ce apelează la teoremele logice matematice pentru a îmbogăți formulările lui Freud cu privire la procesul inconștient și procesul primar, și multor altora. În același timp, într-un sens larg, teoria comunicării a lui Liberman și evoluția ei curentă inspiră și reflectă tendința contemporană din psihanaliză către perspectiva intersubiectivă și interpsihică a „comunicării inconștiente” ce o depășește pe cea intrapsihică. Încă de la fondatorul psihanalizei a existat această ambiție și intenție de a demistifica psihicul uman și de a pune pe baze științifice înțelegerea în profunzime a operațiunilor sale inconștiente. Teoria comunicării a lui David Liberman este o contribuție originală, vitală și larg aplicabilă ce tinde către acest țel permanent.
REFERINȚE
Abraham, K. (1924), „A Short Study of the Development of the Libido Viewed in Light of Mental Disorders”, în Selected Papers of Kar Abraham, M.D. (pp.407-417), Londra, Hogarth Press (1927) Ainsworth, M., Blehar, M., Waters, E. & Wall, S. (1978), Patterns of Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation , Hillsdale, NJ, Erlbaum Arbiser, S. (1994), „The Man with the Bus Symptom”, Int. J. Psycho-Anal. , 75:729-742 Arbiser, S. (2001), David Liberman. Capitol în cartea Grandes Psicoanalistas Argentinos, Compilador, Roberto Doria Medina Eguia, Editorial Lumen, 2001, Buenos Aires Arbiser, S. (2008), „El legado de David Liberman”, Psicoanalisis , Apdeba, Vol. XXX, nr. 1, Buenos Aires Arbiser, S. (2013), „David Liberman 1920-1983”, Actualidad Psicologica , noiembrie 2013, Buenos Aires
372
Made with FlippingBook Ebook Creator