Înapoi la Cuprins
parentale absente fizic sau emoțional. Winnicott a adus la lumină căutările subtile în care atașamentul sigur facilitează dezvoltarea unui sentiment personal al sinelui și modurile în care absența acestor funcții parentale oprește în mod adaptat dezvoltarea acestui sentiment. Teoretizarea inovativă propusă de Loewald sugerează că aparenta separare dintre subiectul care se atașează și obiectul atașamentului se suprapune cu un nivel procesual primar de organizare, în care sinele și celălalt există în diferite grade de nediferențiere unul față de altul. Loewald (1988) sugerează că relațiile de obiect sănătoase constau nu atât în separarea clară a sinelui de alții, ci în capacitatea de a conține, într-o tensiune dialectică, forme diferite de relaționare care se îmbogățesc reciproc. Și în sfârșit, Sullivan și interpersonaliștii contemporani au contribuit la înțelegerea modurilor în care vicisitudinile experiențelor de atașament timpurii se manifestă în relațiile din prezent, inclusiv în relația de transfer- contratransfer cu analistul. În acest punct al evoluției ideilor psihologice, teoria atașamentului și teoria psihanalitică [a relațiilor de obiect] oferă o posibilitate entuziasmantă de convergență care este reciproc potențatoare” (Mitchell, 1998, p. 193). Interesul post-freudian pentru rolul obiectului în dezvoltarea aparatului psihic a generat o zonă intensă de suprapunere de lucrări ale unor diverși autori din Franța și din Montreal, în care analiștii francezi contemporani vorbesc despre un „al treilea model”: un model al aparatului psihic care postulează o primă fază a vieții umane în care mintea bebelușului trebuie considerată în contextul mediului de îngrijire (modelul bipersonal) înainte ca ea să se diferențieze în unul sau altul dintre cele două (modelul unipersonal) modele freudiene, cel topografic și cel structural. Ca etapă a dezvoltării umane, mintea bipersonală o precede pe cea a autonomiei psihice unipersonale a pulsiunilor, apărărilor și fantasmei intrapsihice descrise de Freud. Green l-a citit pe Winnicott în acest mod, iar Brusset (2005b, 2006), Reid (2008a, 2008b) și alții, l-au urmat în această direcție. Acesta poate fi încă unul dintre terenurile comune ale cercetării psihanalitice care s-a creat la nivel internațional, pe lângă cel al transferului și contratransferului, identificat de Gabbard în 1995. La analiștii francezi de pe ambele maluri ale Atlanticului a găsit rezonanță descrierea propusă de Loewald (1960), care spune că „pulsiunile instinctuale sunt în primul rând legate de obiecte , de lumea externă , așa cum este și Eul. Cu alte cuvinte, faptul că pulsiunile instinctuale organizează mediul și sunt organizate de acesta este la fel de adevărat cum este și în legătură cu Eul și realitatea acestuia... Inter-relaționarea inextricabilă a lumii interne și externe este dată de reciprocitatea organizării, în sensul că una o organizează pe cealaltă și invers” (ibid, p. 23). Multe școli europene ale relațiilor de obiect și relaționale din America de Nord includ la baza dezvoltări ulterioare a gândirii și tehnicii relațional-obiectuale și conceptualizările lui Sandor Ferenczi și Michael Balint ale iubirii primare , precum și defectul fundamental al lui Balint și alții. 3. Definiția restrânsă a teoriei psihanalitice a relațiilor de obiect limitează termenul la abordările școlii psihanalitice britanice a Melaniei Klein și a lui Fairbairn și la abordările înrudite ale lui Guntrip (1961, 1971), Winnicott (1955, 1963), Wisdom (1963,1971), Sutherland (1963). Acest mod de a înțelege teoria relațiilor de obiect a fost contrapus în mod tradițional psihologiei Eului, atât în America de Nord, cât și în Europa.
378
Made with FlippingBook Ebook Creator