Înapoi la Cuprins
Conceptualizările latino-americane ale relațiilor de obiect sunt înrudite în principal cu definiția (restrânsă) britanică a relațiilor de obiect, prin modul specific în care au înțeles teoria kleiniană și dezvoltarea acesteia mai ales de către Bion, Meltzer și Winnicott. Recent, Auchincloss și Samberg (2012) au descris teoriile relațiilor de obiect conform asemănărilor dintre acestea și le-au grupat în funcție de unele dintre diferențe care apar între ele. Mai jos este o versiune oarecum modificată actualizată a acestei perspective. Teoriile relațiilor de obiect au în comun câteva trăsături: 1. relațiile de obiect sunt unitatea de bază a experienței. 2. mintea umană este văzută ca fiind în căutarea obiectului încă de la naștere; motivația de bază a căutării obiectului nu este reductibilă la nicio altă forță motivațională; 3. relațiile cu obiectele internalizate sunt formate pe parcursul dezvoltării prin interacțiunea factorilor înnăscuți (cum ar fi dispoziția afectivă înnăscută și echipamentul cognitiv) și prin relația cu alții (persoane de îngrijire). 4. relațiile interpersonale reflectă relațiile de obiect internalizate; psihopatologia, în special psihopatologia gravă, precum psihoza sau tulburarea de personalitate borderline sau narcisică, sunt conceptualizate în termenii relațiilor de obiect. Aceste trăsături comune duc la atitudini teoretice cu privire la aspectele de bază ale modelului psihanalitic al minții, inclusiv motivația, structura, dezvoltarea și psihopatologia. Teoriile relațiilor de obiect oferă o legătură naturală pentru studiul familiei și dinamicii de grup, precum și pentru studiul dezvoltării, în cadrul unei psihologii a dezvoltării. Teoriile relațiilor de obiect diferă între ele în funcție de câteva criterii: 1. relația cu teoria pulsiunilor: Klein, Jacobson și Mahler au rămas intim conectați la teoria pulsională. Loewald, Kernberg, Sandler, Winnicott sunt exemple de teoreticieni ai relațiilor de obiect care au susținut o versiune a teoriei pulsiunilor care prezintă un concept de pulsiune modificat în diferite moduri, cu accent pe afect și pe relațiile de obiect ca fiind sursa pulsiunilor. În general, Fairbairn, Guntrip și Sullivan sunt considerați ca fiind cei mai îndepărtați de teoria pulsională freudiană. 2. importanța agresivității în viața psihică: în timp ce Klein este adesea considerată ca fiind concentrată pe agresivitate, analiștii kleinieni cred că ar fi mai corect să spunem că teoria ei se concentrează pe clivaj, respectiv clivajul dintre iubire și ură, care are un rol central în viața psihică. 3. importanța interacțiunii concrete față de interacțiunea fantasmată: teoria interpersonală a lui Sullivan pune în evidență interacțiunea reală; teoria kleiniană pune în evidență „fantasmele”, ca reprezentări ale pulsiunii, și modul în care aceste reprezentări colorează obiectul. 4. întrebarea dacă situația clinică este modelată în primul rând de relațiile de obiect internalizate sau de către interacțiunea reală, diadică, pacient-analist: Klein și Kernberg au subliniat prima situație; Greenberg și Mitchell pe cea de-a doua.
379
Made with FlippingBook Ebook Creator