Înapoi la Cuprins
Cu toate acestea, în Eul și Seul , elaborează în continuare implicațiile relațiilor de obiect în dezvoltare, în legătură cu „găsirea obiectului în interiorul Eului” (1923, p. 29). Structurarea Eului și Supraeului depinde astfel de o suită de pierderi ale obiectului. Freud avansează, astfel, supoziția că, „Eul are caracteristica de a fi un precipitat al investirilor de obiecte abandonate și de a conține istoria acelor alegeri de obiect” (1923, p. 29). Structurile ce rezultă din istoria dezvoltării, din relicvele relațiilor de obiect, sunt luate în considerare alături de pulsiunile determinate constituțional și vicisitudinile sau transformările acestora. Efectele complexului Oedip asupra structurării psihicului sunt privite, în consecință, din perspectiva identificărilor ce iau locul investirilor abandonate. II. C. Origini în opera lui Sándor Ferenczi și Otto Rank Abordând problema relațiilor de obiect tot din perspectiva teoriei pulsionale clasice, în care obiectele sunt create de către subiect din experiența de satisfacere/frustrare pulsională, Sandor Ferenczi a fost unul dintre primii analiști care a recunoscut explicit (i) că relațiile de obiect există încă de la începutul vieții și (ii) că relațiile de obiect pot fi regăsite în cele mai profunde structuri ale minții (Haynal 1988; Kohon 1986). Pe lângă contribuțiile sale de referință la teoria tehnicii clinice, bazate pe analiza pacienților regresați, Ferenczi a pus accent pe eșecul mediului și trauma infantilă, care au devenit baza dezvoltării teoriei relațiilor de obiect în școala britanică a lui Klein, Fairbairn, Balint și Winnicott. (Vezi și definițiile CONTRATRANSFER, INTERSUBIECTIVITATE) Un moment esențial al originii teoriei relațiilor de obiect îl reprezintă cartea lui Otto Rank Grundzuege einer genetischen Psychologie [Schiță generală a unei psihologii genetice] (1927), care introduce conceptul de „pre-oedipian” sub titlul de capitol „Geneza relației de obiect”, dând o nouă semnificație ideii de fază de dezvoltare anterioară complexului Oedip. Contribuția lui Rank se înscrie în seria de îndepărtări decisive de interpretarea freudiană a dezvoltării psihosexuale: „Saga lui Oedip este cu certitudine un duplicat al episodului Sfinxului, ceea ce înseamnă psihologic că este repetarea traumei primare la stadiul genital (complexul Oedip), în timp ce Sfinxul reprezintă trauma primară propriu-zisă” (Rank 1924, p.144). Identificarea Sfinxului – adică, a „strangulatorului” – ca „simbol nuclear al angoasei primare” postulează trauma ca fenomen relațional ce are loc la începutul vieții, în particular cu privire la separare și individuare.
III. EVOLUȚII ULTERIOARE: TEORIA BRITANICĂ A RELAȚIILOR DE OBIECT
Acceptarea conceptului de relații de obiect este posibilă doar din punctul de vedere al celei de-a doua topici freudiene. Freud a continuat să vadă pulsiunea ca derivat al tensiunii instinctuale și a considerat că pulsiunile sunt îndreptate doar secundar către obiecte – adică,
383
Made with FlippingBook Ebook Creator