Înapoi la Cuprins
identificabilă cu un altul, mama este experimentată ca proces de transformare și această trăsătură a existenței timpurii este continuată în anumite forme de căutare a obiectului în viața adultă, când obiectul este căutat pentru funcția sa de semnificant al transformării”. (1987, p. 14) Bollas extinde înțelegerea psihanalitică a relațiilor de obiect, în special cu privire la ceea ce el numește „integritatea obiectului”. „Am constat chiar cu surpriză”, scrie Bollas (1992, p. 4; subliniere în original), „că în teoria relațiilor de obiect se acordă prea puțină considerație structurii distincte a obiectului, care este de obicei văzut ca un conținător al proiecțiilor individului. Cu certitudine, obiectele ne susțin. Dar în mod destul de ironic, tocmai din cauză că ele ne susțin proiecțiile, aspectul structural al oricărui obiect devine chiar și mai important, deoarece ne punem pe noi înșine și într-un conținător care prin re-experimentare ne va procesa conform integrității lui naturale”. IV. Bb. Šebek: Obiectul totalitar Conceptul de „obiecte totalitare” (interne și externe), formulat de Michael Šebek (1996; 1998) se bazează pe practicarea psihanalizei în regimul totalitar din Cehoslovacia. Conceptul ajută punerea în legătură a puterii totalitare externe cu forțele totalitare intrapsihice. Acestea din urmă sunt văzute ca parțial internalizate și parte a minții inconștiente arhaice. Šebek observă că, atâta timp cât regimurile totalitare și tiranii există în istoria omului, ei susțin probabilitatea transmiterii trans-generaționale a obiectelor totalitare. Caracterul „omnipotent”, „omniscient” și „atotputernic” al acestor obiecte, conform lui Šebek (1998, p. 2017), dezvăluie un proces de idealizare-includere primitivă, recurgerea la totemism, zei, monarhi, dictatori, lideri autoritari carismatici, mișcări și ideologii politice extreme. Caracterul distructiv și abuziv al obiectului este ascuns sau deghizat sub diferite forme de idealizare. Šebek sugerează că obiectele totalitare sunt în esență „ambigue”: salvează și, în același timp, penetrează (sunt agresive); au funcție de posesie, hărțuire și control asupra spațiului psihic intern, ducând la opresiunea internă și la existența lipsită de libertate. Cum aceste obiecte totalitare blochează dezvoltarea către maturitate, ele susțin formarea ideologiilor dogmatice și împiedică gândirea creativă spontană. Šebek susține, de asemenea, că atunci când o persoană percepe lumea prin lentilele obiectelor totalitare, localizate în cea mai mare parte în Eul inconștient, ea nu vede obiectele ca independente, ci doar ca pe obiecte aflate sub posesia/manipularea proprie. Aceste obiecte funcționează ca parte a sinelui clivat, distructiv sau sunt localizate într-un Supraeu sever, sadic. De asemenea, ele pot fi proiectate ca bază a gândirii paranoide. Pentru Šebek, obiectele totalitare în diferitele lor forme pot cauza o reacție terapeutică negativă sau un tip de impas terapeutic. Ele rămân în mare parte inconștiente și, în formă nerecunoscută, există ca zei, fantome, diavoli și monștri; ca obiecte atemporale ale inconștientului, ele intră în vise, fantasme, comportamente sau chiar în spațiul mental conștient. În concluzie, Šebek susține că aceste obiecte reprezintă o structură inconștientă a incertitudinii lumii, ce duce la aderența la salvatori externi sau la un lider populist, totalitar și fundamentalist.
401
Made with FlippingBook Ebook Creator