Înapoi la Cuprins
(iubitoare) sau rea (agresive), în funcție de experiențele de gratificare sau frustrare din interacțiunea cu mama. „Ea a introdus termenul de reprezentare pentru a sublinia că acest concept se referă la impactul experienței în lumea internă și în cea externă și că reprezentările sunt supuse distorsiunii și modificării indiferent de realitatea fizică” (Fonagy, 2001, p. 56). Conceptele de sine au fost considerate ca structuri complexe, incluzând „reăprezentyarea intrapsihică inconștientă, preconștientă și conștientă a sinelui corporal și mental în sistemul eului” (Jacobson 1964, p 19). În lucrarea sa de referință, The Self and the Object World [Sinele și lumea de obiecte], 1964), Jacobson a revizuit fundamental ideile lui Freud cu privire la dezvoltarea libidoului și agresivității și a extins impactul funcțional al pulsiunilor. Scopul ei a fost să aducă laolaltă teoria metapsihologică relațională cu cea clasică, respectiv să alinieze punctul de vedere economic cu fenomenologia experienței umane, considerând că experiența este cea care pune în evidență rolul relațiilor cu alții. Ea a folosit două strategii teoretice complementare pentru a atinge acest scop. Prim a fost centrarea pe experiența copilului de sine însuși în mediul său – ceea ce Sandler și Rosenblatt (1962) au denumit „lumea reprezentațională”. Lumea reprezentațională a copilului derivă dintr-un substrat psihobiologic înnăscut. Jacobson a sugerat că pulsiunile instinctuale nu sunt „date”, ci mai degrabă sunt „potențiale înnăscute”, modelate atât de factori interni ce țin de maturizare, cât și de stimuli externi, îndeosebi în cadrul relațiilor primare, care la rândul lor dau formă lumii reprezentaționale a copilului. Această abordare biologică i-a permis să păstreze legătura cu modelele pulsional-structurale anterioare. A doua sa abordare teoretică a fost o revizuire chiar a principiilor economice, ducând la concluzia că „teoria energiei trebuie să fie adusă într-o mai mare sincronie cu vicisitudinile relațiilor de obiect” (Greenberg & Mitchell, 1983, p 306). În viziunea lui Jacobson experiența plăcerii sau neplăcerii pe care o trăiește nou-născutul constituie nucleul relației lui cu mama (modelul pulsional/structural). Încă de la început, experiența este înregistrată sub forma a ceea ce simte copilul. Ea a postulat că una dintre primele experiențe ce contribuie la consolidarea libidoului și agresivității și pune bazele pentru imaginea de sine și imaginea de obiect, determinând cum ne simțim în final față de noi înșine și față de alții, este tonul sentimentelor. Experiențele frustrante sau supărătoare produc imagini ale unei mame frustrante, negratificante și al unui sine furios, frustrat, în timp ce experiențe mai pozitive duc la o imagine de mamă iubitoare, generoasă și un sine fericit mulțumit. Teoria lui Jacobson, deci, a inclus interacțiunea dintre experiențele reale și pulsiuni. Jacobson (1954) observa că la nou-născut, înainte de formarea granițelor sine – altul, când cele mai timpurii imagini sunt mai degrabă confuze, decât unități distincte, la nivelul reprezentării mentale experiența de sine este în mod direct modelată de percepția copilului despre altul. În această stare de fuziune primitivă, obiectele devin părți internalizate ale imaginii de sine și, în final, cel mai profund sentiment de sine al persoanei este un derivat al acestor prime imagini. Jacobson a observat că integrarea imaginilor de bun și rău, respectiv obținerea unei imagini de mamă atât „bună”, cât și „frustrantă”, facilitează capacitatea de integrare a stărilor conflictuale. În final, imaginile integrate afectiv ale sinelui și altuia permit o capacitate crescută de experiență emoțională mai complexă. Experiențele preoedipiene timpurii de constrângere și
406
Made with FlippingBook Ebook Creator