Înapoi la Cuprins
dependență, autonomie și afirmarea de sine agresivă/asertivă. Relațiile de obiect internalizate care includ cerințe și interdicții derivate etic transmise din interacțiunile timpurii ale bebelușului și copilului cu mediul său psihosocial, în particular cu părinții, sunt integrate în Supraeu. Această structură mai târzie este constituită de straturi de interdicții internalizate și cerințe idealizate, transformate semnificativ în moralitate personală individualizată și abstractă (Kernberg, 2004, 2012). Conflictele inconștiente de la acest nivel al organizării personalității sunt conflicte intersistemice, ce apar între pulsiuni și apărări, cu participarea tuturor celor trei instanțe, Seul, Eul și Supraeul. Structurile intrapsihice prezentate de teoria relațiilor de obiect constituie o organizare organică de nivel secundar, intrapsihic, bazată pe una primară, neurobiologică. Se speculează că mecanismele mentale primitive ale clivajului și derivatele lor sunt bazate pe dezvoltările limbice subcorticale ale sistemelor afective pozitive și negative separate și că integrarea lor potențială depinde de nivelurile corticale de procesare a experienței emoționale, inițial disociate brut (Roth, 2009). Cunoștințele actuale despre dezvoltarea neurobiologică timpurie susțin ipotezele teoretice ale teoriei relațiilor de obiect psihanalitice și oferă o bază neurobiologică ipotezelor legate de dinamica organizării personalității (Gemelli, 2008). Faptul că afectele pozitive și cele negative sunt strict separate la nivel limbic inferior și că pot fi integrate numai la nivelul cortexului prefrontal și preorbital și în cingulatul anterior, sediul elaborării experienței afectiv-cognitive, întărește ipotezele de bază ale teoriei relațiilor de obiect. Clinic, cadrul integrativ de dezvoltare psihanalitică a relațiilor de obiect aprofundează înțelegerea etiologiei multifactoriale a tulburărilor de personalitate (borderline) severe, inclusiv interacțiunea reciprocă a caracteristicilor neurobiologice, traumele grave din timpul copilăriei ce afectează în mod advers atașamentul și capacitatea de simbolizare și reflecție. Kernberg (2015) propune un tratament analitic modificat, ca recomandare pentru astfel de condiții mentale, respectiv așa-numita psihoterapie „centrată pe transfer”. Psihoterapia centrată pe transfer este un tratament direct al structurii de personalitate, ce țintește normalizarea consecințelor patologice ale atașamentului nesigur, ale formării legăturilor de atașament și sistemelor afectiv erotice. Psihoterapia centrată pe transfer acordă o importanță centrală interpretării distorsiunilor transferențiale din poziția „terțului” (Vezi și definițiile CONFLICT, TRANSFER) V. Bb. Ogden Thomas Ogden (1989) a reușit să creeze o teorie originală ce integrează în mod sensibil contribuțiile lui Klein și Bion (PS<->D). El extinde ideile lui Bick, Meltzer și Francis Tustin prin recunoașterea unei modalități de funcționare primitivă, presimbolică, dominată senzorial, pe care o denumește modul autist-contiguu :
411
Made with FlippingBook Ebook Creator