Înapoi la Cuprins
este cel care acordă o atenție specială relației, mai mult decât obiectelor, folosind conceptul de legătură. Ea consideră că ideea lui Bion de legătură sau funcție a legării care conectează două obiecte (două minți umane) este una dintre contribuțiile lui majore la gândirea, înțelegerea și practica analitică. Una dintre contribuțiile ei la teoria relațiilor de obiect a fost clarificarea ipotezei lui Bion cu privire la cea ce este introiectat de către bebeluș în relația sa timpurie cu mama. Această clarificare se bazează pe valorificarea reconsiderării de către Bion a ideii lui Klein de a considera obiectul parțial bun (sânul mamei) ca nucleu al Eului bebelușului, obiect care este introiectat în prima lună de viață. Tabak de Bianchedi clarifică modificarea adusă de Bion conceptului de sân bun, de la un sân considerat concret, morfologic sau anatomic, la unul funcțional/fiziologic. Ea arată cum legarea/înțelegerea din mintea mamei (funcția ei mentală de conținere) este introiectată și devina nucleul Eului sugarului, propria lui funcție de conținere și înțelegere (funcția alfa, funcția psihanalitică a personalității). În plus, ea pune accent pe relevanța clinică a modelului de conținător-conținut propus de Bion, cu emoțiile caracteristice și crearea de diferite tipuri de relații. Descrierea bogată pe care o oferă ea legăturilor emoționale fundamentale ilustrează capacitatea de relaționare ca trăsătură de bază a gândirii bioniene. În acest context, emoția ca atare are o funcție de legare și legăturile dintre obiecte (umane) sunt „experiențe emoționale”. O experiență emoțională nu poate fi concepută în afara unei relații. V Ae. Janine Puget și Isidoro Berenstein. Relații de obiect vs lo vincular (span. actul legării) Relațiile de obiect și legăturile definite într-un cadru foarte specific denumit lo vincular au făcut obiectul unor discuții, controverse și confruntări interesante între analiști. În unele culturi analitice latino-americane, noțiunile de legătură și de lo vincular au luat-o într-o direcție unică. Greenberg (2012) subliniază această unicitate și afirmă că termenul lo vincular nu poate fi tradus în engleză sau franceză, deoarece este specific pentru Rio de la Plata. În mod analog cu narcisism vs. relaționare cu obiectele, conceptele de relații de obiect și lo vincular necesită alegerea unuia singur, și indică o nevoie de clarificare. Conform lui Janine Puget (2017), legătura, în sensul de lo vincular, definește o relație dintre doi sau mai mulți subiecți care duce la apariția practicilor specifice situației curente, favorizează efectele interacțiunilor din spațiul dintre doi oameni, de imanent a face împreună cu un altul sau cu alții. Este dificil sau imposibil să „înscriem” evenimentele care au loc în legătură în logica ce guvernează dinamica proceselor de identificare. De aceea, pe lângă conflictele aparținând fiecărui individ, trebuie luat în considerare produsul suprapunerii lor. Cu alte cuvinte, trebuie lăsat loc pentru alteritatea fiecăruia dintre subiecții aflați într-o relație, o alteritate ce nu poate fi redusă la un același.
426
Made with FlippingBook Ebook Creator