Înapoi la Cuprins
Fobicul nu evită obiectul fobic. Îl caută. În schimb, „situația fobică” este reprezentată de pierderea relației dorite. Pentru fobic, angoasa este necesară, structurantă și menținută în mod rigid. Este esența vieții fobicului, adevăratul său „obiect însoțitor”. Afirmația că obiectele sunt interschimbabile nu înseamnă că ele nu sunt diferite unele de altele. Interschimbabilitatea apare la nivelul funcției lor. Cursul fobiei este o manifestare a limitării, mutilării și castrării. Adevăratul însoțitor al fobicului este angoasa, iar angoasa este obiectul. VI. Ak. Uruguay. Dezvoltarea femeii din perspectiva relațiilor de obiect În Uruguay, un grup de autori apropiați soților Baranger, a studiat ipohondria și dezvoltarea feminină din perspectiva teoriei relațiilor de obiect. Citând observații generale și practica psihanalitică, Madeleine și Willy Baranger, Aida Fernandez, Mercedes F. de Garbarino, Selika A. de Mendilaharsu și Marta Nieto (1964) au descoperit prezența universală la femei a tulburărilor de tip ipohondric, legate în special de funcțiile lor sexuale, ca trăsătură specifică a dezvoltării feminine. Fantasma „canalului” pare să se afle în centrul acestor tulburări și să corespundă unui tip specific de angoasă „confuzională”. „Canalul” este trăit ca un amestec conținuturi nediferențiate, ce aparțin tuturor nivelurilor de dezvoltare pulsională (substanțe corporale, părți de obiecte, etc.). În anumite cazuri, Eul reacționează izolând „canalul” în schema corporală și stabilindu-l ca un nucleu separat, conținut într-un „înveliș”. Acest lucru este exprimat în fantasme centrate pe a avea o „sacoșă” sau un „chist”. O apărare frecventă împotriva angoasei ce rezultă din „chistul ipohondric” constă în credința posedării unui „penis fantomă”, o altă alterare a schemei corporale menită să nege angoasa ipohondrică. „Chistul ipohondric” pare a fi legat de „masochismul feminin”, de erotismul marcat al pielii, de „narcisismul” femeilor și de exhibiționismul lor. Este în mod normal depășit prin experiența maternității, deși ar putea contribui și la a face maternitatea mai dificilă, și apare în toată patologia psihologică sau psihosomatică a sexualității feminine. Marta Nieto (1960) a scris despre relația dintre apărările obsesionale și cele ipohondrice. În sistemul ei elaborat de ipoteze, a abordat o varietate de fenomene ce au în comun exprimarea, prin experiențe corporale, a relației cu obiectele interne, localizate în corp. Studiile ei prezintă o mai largă înțelegere a nevrozei obsesionale bazate în primul rând pe un concept mai larg al relațiilor analitice, inclusiv fantasmatice, de expulzie/retenție a unui obiect prin intervenția oricărei zone, nu doar a anusului („gura murdară”, „privirea deocheată”, etc.) și, în al doilea rând, pe recunoașterea fundației ipohondrice în multe cazuri obsesive, deoarece ipohondria implică nediscriminarea fantasmelor, impulsurilor și zonelor. Ea formulează ipoteza că prezența mecanismelor obsesionale indică întotdeauna faptul că obiectul asupra căruia acționează include experiențe corporale proiectate legate de fantasme ale relațiilor de obiect corporalizate. De asemenea, ea formulează existența unei relații specifice între apărarea obsesională și apărarea ipohondrică, caracterizată prin a) încercarea Eului de a întări clivajul ipohondric prin control obsesiv; b) intensificarea obsesiei când apărările ipohondrice eșuează; c) modalitatea concretă, corporală, a apărărilor obsesionale când controlează corpul concret și conținuturile lui. De exemplu, ea descrie o explorare obsesivă a obiectului prin miros în ipohondire, ca tehnică ce folosește tendința de a mirosi , pentru a controla confuzia. Nieto scrie,
434
Made with FlippingBook Ebook Creator