Înapoi la Cuprins
trecută cu vederea experiența emoțională structurantă ce apare între subiect și obiect, în ambele direcții ale relației. La rândul lui, Raul Hartke (2005) a articulat modelul mixt al teoriei relațiilor de obiect și intersubiectivității psihanalitice, cu rădăcini în contribuțiile lui Bion și Baranger, cu implicații pentru lucrul analitic cu pacienții traumatizați. Urmându-l pe Bion, pentru Hartke funcția obiectului nu este doar aceea de a satisface sau frustra pulsiunile subiectului, ci de a influența geneza și dezvoltarea capacității de a gândi a copilului sau, dimpotrivă, de a împiedica, inhiba sau orienta copilul într-un mod eronat. El observă că, din perspectivă bioniană, noțiunea freudiană de barieră de stimuli (Reizschutz), care se referă la protecția de stimularea potențial copleșitoare la nivelul pulsiunilor, deosebit de relevantă pentru indivizii traumatizați, ar corespunde celei a unui obiect conținător intern care este rezultatul introiecției unui obiect conținător extern.
VII. CONCLUZII
Teoriile și perspectivele relațiilor de obiect au contribuit imens atât la dezvoltarea teoriei psihanalitice și a practicii clinice. Impactul acestora cuprinde întreaga gamă de orientări psihanalitice de pe toate continentele. Interesul și aprecierea generale cu privire la dinamica bogată a primelor experiențe de viață preverbale, stările și apărările primitive și arhaice, recunoașterea tot mai mare a conceptului contemporan al procesului analitic bipersonal, al intersubiectivității din cadrul analitic, al importanței aspectelor non-interpretative ale funcționării analistului și înțelegerea modificată a contratransferului sunt doar câteva dintre numeroasele exemple ale acestui impact. Tendințele contemporane din psihanaliza europeană a relațiilor de obiect, atât teoretică, cât și clinică, pot fi considerate – pe fundalul istoric al teoriei relațiilor de obiect – din două perspective principale de dezvoltare: elaborarea kleiniană contemporană și contribuțiile mai recente ale tradiției grupului independenților din școala britanică și din Europa. Ca principali determinanți ai motivației în conjuncție cu obiectele interne, tendințele contemporane din gândirea kleiniană rămân ferm bazate pe (i) conceptul de obiecte interne inconștiente, (ii) mecanismele centrale de proiecție-introiecție și (iii) teoria revizuită a pulsiunilor. Accentul tot mai mare pus de gândirea post-kleinaină pe oscilația de-a lungul vieții între pozițiile schizo-paranoidă și depresivă, continuă să genereze noi descoperiri clinice. Dezvoltările se întind de la noi insighturi cu privire la aspecte ale invidiei constituționale, tipuri de organizare patologică și forme primitive și psihotice ale complexului Oedip, la dezvoltări permanente ale tehnicii kleiniene – inclusiv dinamica schimbării psihice, elaborarea în contratransfer și interpretările centrate pe pacient și, respectiv, centrate pe analist. Întreaga gamă a dezvoltării kleiniene contemporane din teorie și din practică rămâne bazată pe
436
Made with FlippingBook Ebook Creator