Înapoi la Cuprins
contribuțiile aduse de analiza și psihoterapia copiilor, îndeosebi cu privire la structurile non- nevrotice. Dezvoltările contemporane din psihanaliza independentă a relațiilor de obiect sunt înrădăcinate în seria alternativă de preocupări teoretice și clinice: interacțiunea umană, afect, mediu, traumă și atașament. Tendințele contemporane, din această perspectivă, sau set de perspective, reflectă realinierea istorică a modelului freudian clasic al minții sub aspectul conceptualizării largi a pulsiunilor (inclusiv, cel mai notabil, pulsiunea de viață sau iubirea nemiloasă), mai degrabă decât doar pulsiunile apetitive și gratificările cu final în climax. Realitatea externă, deci, continuă să fie văzută de analiștii independenți ca sursă principală de obiecte ce devin internalizate, cu un accent tehnic concomitent pe întâlnirea analitică, pe reacția afectivă a analistului la comunicările conștiente și inconștiente ale pacientului. Generația contemporană de psihanaliști aparținând tradiției Independenților este angajată în explorarea unei abordări din perspectiva relațiilor de obiect a temporalității, de pildă, a modurilor de încorporare și tipurilor de obiecte invazive, tipurilor de durere albă, a naturii iluziei, semnificației casei psihice, aspectelor ascultării în transfer-contratransfer, lipsei de activitate și acțiunii negativului și a psihanalizei speranței. În mod similar, în America Latină, îndeosebi în Argentina, unde inițial preocupările pentru relațiile de obiect a avut la bază psihanaliza kleiniană a jocului copiilor, elaborările regionale ale relațiilor de obiect pornesc de la teoria kleiniană și dezvoltările acesteia, mai ales cele ale lui Bion, Meltzer și Winnicott. În acest context, Pichon-Rivière, „figura psihosocială” a psihanalizei argentiniene, a inițiat o tendință specifică importantă la nivel regional prin susținerea că psihologia socială ar trebui considerată psihanalitică, iar psihanaliza ar trebui înțeleasă la rândul ei ca o psihologie socială. Această idee, urmată de mulți dintre discipolii săi, a dus la apariția mai multor idei teoretice originale, cu privire la diferite tipuri de obiecte: bun, mort, jumătate mort-jumătate viu, înnebunitor, fobic și, respectiv, efectele umbrelor acestor obiecte, în special în doliu și melancolie. În plus, explorările clinice ale transferurilor timpurii, ca manifestare a relațiilor de obiect în procesul psihanalitic, situația analitică considerată câmp dinamic, descoperirea legăturilor realizate prin intermediul obiectului și lo vincular , pun presiune pe frontierele clinice ale teoriei contemporane a relațiilor de obiect. Toate acestea, alături de explorările importante, teoretice și clinice, ale femininului și ipohondriei, și de cercetările privind dimensiunea intersubiectivă a relațiilor de obiect, în special cu privire la pacienții traumatizați, reprezintă principalele contribuții și tendințe din America Latină la teoriile relațiilor de obiect și practica clinică aferentă. Tendințele contemporane din cultura psihanalitică nord-americană, cu privire la teoriile relațiilor de obiect, includ variate conceptualizări integrative ale obiectului intrapsihic și reprezentărilor de sine, considerate astăzi ca evoluând dinamic în conjuncție cu pulsiunea, afectul, memoria și procesele cognitive. Interacțiunea dintre pulsiune, afect, relațiile de obiect internalizate și relațiile de obiect externe din dezvoltarea structurii psihice este văzută drept culme a continuității și transformărilor din diverse perspective psihanalitice. Revizuind diviziunile istorice între teoria relațiilor de obiect și cea pulsională, unii autori scot în evidență o falsă dihotomie între ele, căci sunt amândouă întrețesute în dezvoltare pe parcursul întregii
437
Made with FlippingBook Ebook Creator