Înapoi la Cuprins
TRANSFER Definiție tri-regională Consultanți Inter-Regionali: Marie-France Dispaux (Europa), Richard Gottlieb și Eva
Papiasvili (America de Nord), Adriana Sorrentini (America Latină) Co-Președinte Coordonator Inter-Regional: Arne Jemstedt (Europa) ______ Tradus în limba română prin grija Societății Române de Psihanaliză Traducător: Daniela Andronache Coordonator: María Inés Nieto
I. INTRODUCERE ȘI DEFNIȚII INTRODUCTIVE
Astăzi, transferul este un concept de tip șibolet pentru toți analiștii din întreaga lume. [ Șibolet înseamnă un cuvânt de identificare, ca o parolă; cuvânt din ebraica veche, șiboleth – spic , folosit pentru a-i identifica pe membrii unui anumit trib, care nu puteau pronunța sunetul ș – n. t. ] . Termenul german Übertragung ( transfert , fr.) înseamnă transmitere (transfer, delegare) de experiențe dintr-un anumit context în altul. Pentru a nu fi confundat cu diferitele utilizări ale „transferului” din psihologie (de pildă, din teoriile învățării experimentale), cuvântul folosit în psihanaliza anglofonă este transference . În sensul său cel mai larg, ca trăsătură universală a vieții mentale, transferul este un fenomen larg răspândit, ce apare în orice relație umană. Dar specificul psihanalizei este că se străduie să-l înțeleagă într-un mod aparte, deoarece părea a fi, la început, „cel mai rău obstacol cu care ne putem întâlni” în tratamentul psihanalitic (Freud, 1895, p. 301) și pentru că, ulterior, a devenit unul dintre instrumentele vindecării. De la introducerea lui, în Studii despre isterie (cu sensul particular de „legătură falsă”, adică de transfer al încărcăturii afective a reprezentărilor patogene – inacceptabile pentru conștient – asupra persoanei medicului), conceptul de transfer a fost lărgit gradual, ajungând să indice, în tratamentul psihanalitic, un proces constitutiv, în care dorințele inconștiente, conflictele infantile și rănile traumatice sunt reactualizate în aici-și-acum în relația cu analistul – ca locus al rezistenței ferme împotriva reamintirii. Această modalitate de funcționare psihică, ce implică inserția în viața psihică a persoanei a unei alte persoane ce operează ca obiect de mobilizare a fantasmelor de dorință și conflict poate fi suficient de generalizată, astfel încât să poată fi imaginat și transferul analistului asupra pacientului, conducând la dezvoltarea conceptului de contratransfer (Vezi definiția separată, CONTRATRANSFER). Diversitatea de definiții ale transferului care apare în dicționarele și scrierile contemporane de pe întregul continentul Nord-American (Auchincloss & Samberg 2012), din
459
Made with FlippingBook Ebook Creator